Efectul pozitiv al vitaminei D, supranumită "vitamina Soarelui", contra tuberculozei se confirmă. Vitamina D reduce considerabil reacţia inflamatorie asociată cu tuberculoza, potrivit unui studiu britanic publicat în Proceedings of the National Academy (PNAS). Cercetarea are în vedere posibilitatea de a administra doze suplimentare de vitamina D personelor care primesc un tratament antimicrobian contra altor infecţii pulmonare, precum pneumoniile, informează lefigaro.fr.
Prezentă în anumite alimente (în special în carnea de peşte), vitamina D are particularitatea de a fi secretată în mod natural de organism cu condiţia expunerii (însă nu prea îndelungată, pentru a evita apariţia cancerului cutanat) la razele ultraviolete ale Soarelui, în principal în timpul verii. Rolul ei benefic contra rahitismului la copii sau contra bolilor scheletului (osteoporoză, osteomalacie) a justificat decizia de a administra multor generaţii de copii faimoasele doze zilnice de ulei din ficat de peşte. Acesta a fost înlocuit de circa patru decenii de vitamina D sintetică, care are un gust mai puţin pronunţat, administrată sub formă de picături sau de fiole.
În schimb, publicul larg nu prea este la curent cu faptul că "vitamina Soarelui" are particularitatea de a stimula sistemul imunitar şi deci de a ajuta organismul să lupte contra unor agenţi patologici. În 2011, echipa coordonată de Adrian Martineau de la Natioonal Institute of Medical Research din Londra a publicat în revista medicală The Lancet un studiu care arată că bacilul Koch (agentul responsabil cu declanşarea tuberculozei) era mai repede eradicat la pacienţii aflaţi sub antibioterapie care primeau suplimente de vitamina D, în comparaţie cu alţi pacienţi trataţi cu aceleaşi antibiotice dar care primeau un placebo.
Analiza sputei a arătat că bacilul Koch a dispărut în 36 de zile la pacienţii din primul grup şi în 43,5 zile la pacienţii din cel de-al doilea grup. Această diferenţă de 7,5 zile nu este considerată una semnificativă, exceptându-i pe pacienţii purtători ai unei variaţii la nivelul genei receptoare de vitamina D, pentru care diferenţa era mai mare. "Acest rezultat demonstrează că vitamina D optimizează tratamentul antibiotic la pacienţii care au un profil genetic «bun» şi nu le face rău nici celorlalţi", a spus medicul Jean-Claude Souberbielle, endocrinolog la spitalul Necker din Paris.
Studiul publicat în PNAS de aceeaşi echipă a depăşit un prag suplimentar, arătând că vitamina D reduce şi efectele inflamatorii ale infecţiei la pacienţii din aceeaşi categorie care au prelungit perioada în care au primit acele suplimente până la sfârşitul testului, iar acest lucru este valabil indiferent de profilul genetic al pacientului.
"Această descoperire este foarte interesantă, mai ales în cazul tuberculozei cerebrale sau cardiace, afecţiuni pentru care reacţia inflamatorie este deosebit de nocivă", a explicat profesorul Jean-Paul Viard, specialist în boli infecţioase la spitalul Hôtel-Dieu din Paris. "În plus, este pentru prima oară când descoperim o descriere atât de completă a acţiunii vitaminei D asupra unui număr atât de mare de markeri ai sistemului imunitar", a adăugat el.
Prin accelerarea procesului de vindecare, vitamina D reduce perioada în care bolnavul este contagios, ca şi intensitatea durerilor generate de leziunile pulmonare.
