Capacitatea noastră de face diferenţa între diferitele mirosuri ne îmbunătăţeşte viaţa. De altfel, se ştie, 90% din gust se bazează, de fapt, pe miros. Acesta din urmă este important şi pentru că ne avertizează de potenţialele pericole la care ne putem expune – fum, o scurgere de gaz sau mâncare stricată.
Simţul mirosului este activat atunci când particule microscopice eliberate de diferite substanţe, de la parfumuri la cafea proaspăt măcinată, ajunge în nările noastre, explică Henry Sharp, un chirurg ORL din East Kent Hospital, pentru Daily Mail.
Celulele transmit un semnal electric către zona din spatele creierului, speciaizată pe miros – bulbul olfactiv. Uneori mirosul poate fi afectat temporar de o răceală, dar problema poate să persiste în timp.
Experţii insistă că uneori complicaţii mari pot fi evitate dacă piederea capacităţii olfactive este semnalată medicului din timp; dacă persistă mai mult de 6 săptămâni, problema devine deja mai complicată.
Speciaiştii Daily Mail au făcut, de aceea, o trecere în revistă a cauzelor care pot duce la pierderea sau diminuarea simţului olfactiv, temporar sau permanent:
Produsele de curăţenie
Folosirea frecventă a unor substanţe puternice, cum este clorul, mai ales în spaţii neaerisite, cum sunt băile mici, pot determina deteriorarera celulelor olfactive, care sunt, de altfel, foarte sensibile. Acesta este un risc pentru cei care au activităţi menajere, şi cu precădere pentru cei care lucrează în curăţătoriile chimice, acolo unde se folosesc chimicale puternice, acizi sau solvenţi, în fiecare zi.
Diabetul
Complicaţiile diabetului sunt asociate în general cu durerile, amorţeala şi furnicăturile la braţe, picioare şi tălpi. Dar aceste leziuni se pot extinde şi până la nervii olfactivi. Într-un studiu recent realizat la Spitalul Univeriatar Henri Mondor din Franţa, toţi subiecţii diabetici care au participat au prezentat o scădere semnificativă în recunoaşterea mirosurilor decât participanţii sănătoşi.
Sarcina
Dată fiind bucuria pe care o resimte o femeie însărcinată, diminuarea mirosului ar putea să nu fie percepută ca un lucru atât de rău. Reducerea capacităţii olfactive apare la 30% dintre femei în timpul sarcinii şi se manifestă, în general, în timpul celui de-al doilea şi al treilea trimestru, din cauza nivelului mai ridicat de estrogen, care provoacă o creştere a fluxului sangvin în organism.
Medicaţia
Dacă medicaţia pentru tensiune îmbunătăţeşte funcţia inimii, ea nu este, în mod necesar, la fel de benefică şi pentru funcţia olfactivă. Deşi rare, efectele secundare ale medicmentelor pentru inimă pot include aceste efecte, deşi cauzele nu sunt încă foarte clare. În asemnea condiţii, adaptarea medicaţiei de către medicul generalist este indicată şi poate rezolva problema foarte rapid.
Abcesul dentar
Ignorarea unei dureri surde de măsea poate avea consecinţe multiple dacă nu este tratată din timp. Infecţia, cunoscută ca abces, poate pătrunde în sinususuri şi poate cauza inflamaţii, durere şi pierdere mirosului.
Vârsta
Reducerea acuităţii mirosului poate veni împreună cu scăderea vederii şi a auzului odată cu înaintarea în vârstă. Dintre persoanele de peste 60 de ani, 25% sunt afectate, iar procentul ajunge la 62,5% la cei care au între 80 şi 97 de ani, confrom unui studiu de la universitatea din Caifornia. Procesul se explică prin aceea că, pe măsură ce înaintăm în vârstă, numărul de fibre din bulbul olfactiv se diminuează tot mai mult.
Carenţa vitaminei B12
Cel mai important rol al vitaminelor B12 este acela de a crea globule roşii în organism, dar au un rol semnificativ şi în funcţia olfactivă. Deoarece păstrează teaca ce înconjoară şi protejează nervii, vitală pentru transmiterea impulsurilor nervoase către creier, vitaminea B este foarte importantă şi pentru nervii olfactivi. Atunci când vitamina, care poate fi găsită în produsele lactate, ouă şi carne, nu este absorbită de organism, poate provoca un dezechilibru la nivelul mirosului. De asemenea, declanşatori pot fi şi medicamentele pentru refluxul gastric şi vârsta.
Boala Parkinson
O serie de studii realizate recent arată că pierderea mirosului poate indica debutul simptomelor clinice ale Parkinsonului. Într-un studiu efectuat în Honolulu, cercetatorii au descoperit că bărbaţii care nu au capacitatea de a identifica unele mirosuri sunt de 5 ori mai predispuşi de a dezvolta boala Parkinson, comparativ cu cei care nu au probleme olfactive. Pierderea mirosului este determinată de aceiaşi factori care provoacă probleme cu circulaţia, un simptom bine cunoscut pentru Parkinson. În esenţă, boala duce la o reducere a numărului de celule care produc dopamina, responsabilă de comunicarea între celulele nervoase.
Sinuzita
Sinuzita cauzează inflamaţii care dau dureri de cap, temperatură şi pierderea mirosului, cu efecte mai serioase decât ale unei răceli banale. În cazul în care inflamaţia mucoasei sinusurilor este de lungă durată şi netratată, se pot forma polipi nazali, al căror tratament presupune medicamente steroidiene şi intervenţia chirurgicală.
Leziunile cerebrale
Potrivit unui studiu de la Universitatea din Montreal, Canada, orice leziune cerebrală – de la cele uşoare până la cele severe, din sport sau provocate de accidentele de maşină – poate implica pierderea capacităţii olfactive, şi este mult mai probabil să se întâmple în cazul în care leziunea se produce în partea din faţă a creierului. Problema apare din cauză că şocul impactului poate provoca ruperea fibrelor nervoase, inclusiv a celor delicate care transmit semnale de la piramida nazală către creier. Din păcate, în aceste cazuri, nu exista nici un tratament specific, dar în cazul a 39% dintre pacienţi, se poate produce o regenerare a nervilor care poate dura până la 3 ani după accident.
Simţul mirosului este activat atunci când particule microscopice eliberate de diferite substanţe, de la parfumuri la cafea proaspăt măcinată, ajunge în nările noastre, explică Henry Sharp, un chirurg ORL din East Kent Hospital, pentru Daily Mail.
Celulele transmit un semnal electric către zona din spatele creierului, speciaizată pe miros – bulbul olfactiv. Uneori mirosul poate fi afectat temporar de o răceală, dar problema poate să persiste în timp.
Experţii insistă că uneori complicaţii mari pot fi evitate dacă piederea capacităţii olfactive este semnalată medicului din timp; dacă persistă mai mult de 6 săptămâni, problema devine deja mai complicată.
Speciaiştii Daily Mail au făcut, de aceea, o trecere în revistă a cauzelor care pot duce la pierderea sau diminuarea simţului olfactiv, temporar sau permanent:
Produsele de curăţenie
Folosirea frecventă a unor substanţe puternice, cum este clorul, mai ales în spaţii neaerisite, cum sunt băile mici, pot determina deteriorarera celulelor olfactive, care sunt, de altfel, foarte sensibile. Acesta este un risc pentru cei care au activităţi menajere, şi cu precădere pentru cei care lucrează în curăţătoriile chimice, acolo unde se folosesc chimicale puternice, acizi sau solvenţi, în fiecare zi.
Diabetul
Complicaţiile diabetului sunt asociate în general cu durerile, amorţeala şi furnicăturile la braţe, picioare şi tălpi. Dar aceste leziuni se pot extinde şi până la nervii olfactivi. Într-un studiu recent realizat la Spitalul Univeriatar Henri Mondor din Franţa, toţi subiecţii diabetici care au participat au prezentat o scădere semnificativă în recunoaşterea mirosurilor decât participanţii sănătoşi.
Sarcina
Dată fiind bucuria pe care o resimte o femeie însărcinată, diminuarea mirosului ar putea să nu fie percepută ca un lucru atât de rău. Reducerea capacităţii olfactive apare la 30% dintre femei în timpul sarcinii şi se manifestă, în general, în timpul celui de-al doilea şi al treilea trimestru, din cauza nivelului mai ridicat de estrogen, care provoacă o creştere a fluxului sangvin în organism.
Medicaţia
Dacă medicaţia pentru tensiune îmbunătăţeşte funcţia inimii, ea nu este, în mod necesar, la fel de benefică şi pentru funcţia olfactivă. Deşi rare, efectele secundare ale medicmentelor pentru inimă pot include aceste efecte, deşi cauzele nu sunt încă foarte clare. În asemnea condiţii, adaptarea medicaţiei de către medicul generalist este indicată şi poate rezolva problema foarte rapid.
Abcesul dentar
Ignorarea unei dureri surde de măsea poate avea consecinţe multiple dacă nu este tratată din timp. Infecţia, cunoscută ca abces, poate pătrunde în sinususuri şi poate cauza inflamaţii, durere şi pierdere mirosului.
Vârsta
Reducerea acuităţii mirosului poate veni împreună cu scăderea vederii şi a auzului odată cu înaintarea în vârstă. Dintre persoanele de peste 60 de ani, 25% sunt afectate, iar procentul ajunge la 62,5% la cei care au între 80 şi 97 de ani, confrom unui studiu de la universitatea din Caifornia. Procesul se explică prin aceea că, pe măsură ce înaintăm în vârstă, numărul de fibre din bulbul olfactiv se diminuează tot mai mult.
Carenţa vitaminei B12
Cel mai important rol al vitaminelor B12 este acela de a crea globule roşii în organism, dar au un rol semnificativ şi în funcţia olfactivă. Deoarece păstrează teaca ce înconjoară şi protejează nervii, vitală pentru transmiterea impulsurilor nervoase către creier, vitaminea B este foarte importantă şi pentru nervii olfactivi. Atunci când vitamina, care poate fi găsită în produsele lactate, ouă şi carne, nu este absorbită de organism, poate provoca un dezechilibru la nivelul mirosului. De asemenea, declanşatori pot fi şi medicamentele pentru refluxul gastric şi vârsta.
Boala Parkinson
O serie de studii realizate recent arată că pierderea mirosului poate indica debutul simptomelor clinice ale Parkinsonului. Într-un studiu efectuat în Honolulu, cercetatorii au descoperit că bărbaţii care nu au capacitatea de a identifica unele mirosuri sunt de 5 ori mai predispuşi de a dezvolta boala Parkinson, comparativ cu cei care nu au probleme olfactive. Pierderea mirosului este determinată de aceiaşi factori care provoacă probleme cu circulaţia, un simptom bine cunoscut pentru Parkinson. În esenţă, boala duce la o reducere a numărului de celule care produc dopamina, responsabilă de comunicarea între celulele nervoase.
Sinuzita
Sinuzita cauzează inflamaţii care dau dureri de cap, temperatură şi pierderea mirosului, cu efecte mai serioase decât ale unei răceli banale. În cazul în care inflamaţia mucoasei sinusurilor este de lungă durată şi netratată, se pot forma polipi nazali, al căror tratament presupune medicamente steroidiene şi intervenţia chirurgicală.
Leziunile cerebrale
Potrivit unui studiu de la Universitatea din Montreal, Canada, orice leziune cerebrală – de la cele uşoare până la cele severe, din sport sau provocate de accidentele de maşină – poate implica pierderea capacităţii olfactive, şi este mult mai probabil să se întâmple în cazul în care leziunea se produce în partea din faţă a creierului. Problema apare din cauză că şocul impactului poate provoca ruperea fibrelor nervoase, inclusiv a celor delicate care transmit semnale de la piramida nazală către creier. Din păcate, în aceste cazuri, nu exista nici un tratament specific, dar în cazul a 39% dintre pacienţi, se poate produce o regenerare a nervilor care poate dura până la 3 ani după accident.
