Peste 90% din cazurile de la mediatori, soluţionate total sau parţial

 
Marți, 12 Martie 2013 02:00
Publicat în Regional
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
- Ce impact are asupra sistemului juridic faptul că, de pe 15 februarie, în mai multe cauze civile, este obligatoriu ca părţile să participe la o şedinţă informativă privind medierea înainte de a se adresa instanţei? Credeţi că o şedinţă informativă gratuită privind medierea ar trebui să fie obligatorie şi în alte cauze? Evident că impactul este major asupra sistemului de justiţie prin faptul că deja se poate observa că părţile, conştiente fiind de faptul că au această obligaţie legală, s-au îndreptat către mediatori pentru a primi această informare, în care mediatorul nu poate pretinde onorariu. Spectrul care acoperă informarea gratuită este extrem de larg şi, după ce vom evalua impactul asupra justiţiei a cauzelor care vor fi efectiv preluate în mediere, vom putea discuta şi de introducerea în alte cauze decât cele reglementate până acum. - Ce părere aveţi despre faptul că mai multe ONG-uri au cerut ca în cazul violului să nu se instituie obligativitatea ca părţile să meargă la o şedinţă de informare privind medierea înainte de a se adresa instanţei? Mediere se poate face în cauzele penale. Faptul că s-a discutat despre posibilitatea informării cu privire la anumite infracţiuni, în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, nu era un impediment pentru părţi. Medierea întotdeauna se face cu respectarea demnităţii, libertăţii şi a vieţii private a părţilor. Prin ordonanţa 4/2013 textul referitor la informarea în cazul infracţiunilor în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţilor s-a amânat până la intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, deci acest text nu este valabil în prezent, respectiv informarea gratuită se poate face cu părţile separat, fără ca victima să se întâlnească cu făptuitorul, o informare a părţilor faţă în faţă s-ar face numai cu acceptul prealabil al victimei. - Când se vorbeşte despre mediere se aduc în discuţie avantajele financiare şi cele legate de timp pe care procedura le conferă părţilor. Cât timp şi bani ar economisi cei implicaţi într-un litigiu dacă ar alege calea medierii în loc de cea a instanţei? La cât se ridică onorariul unei şedinţe de mediere şi de câte şedinţe, minim sau o medie, estimaţi că este nevoie pentru a se ajunge la o înţelegere? Este adevărat, procedura are numeroase avantaje. Într-un studiu recent apărut în cadrul Uniunii Europene se confirmă faptul că medierea este o procedură ieftină, mai repede spus o procedură care are costuri mult mai reduse decât instanţa de judecată. S-a recunoscut la o conferinţă a miniştrilor de Justiţie de la Bruxelles din decembrie că justiţia costă, iar costurile pe care le implică medierea în Uniunea Europeană sunt doar 5% din costurile pe care le-ar impune justiţia clasică. Onorariul unei şedinţe de mediere este stabilit prin negociere cu părţile. În orice caz, ambele părţi contribuie, aşa cum convin ele, la onorariul mediatorilor, vorbesc de şedinţa de mediere. Şedinţa de informare este gratuită, mediatorul nu poate pretinde onorariu. Timpul scurt de care mă întrebaţi dumneavoastră este de asemenea un avantaj şi pot să spun că de obicei părţile ajung la consens într-o singură şedinţă de două, trei ore. Este adevărat că sunt şi cauze complexe, în care este nevoie de mai mult timp pentru rezolvare, dar oricum şedinţele de mediere se pot desfăşura de pe o zi pe alta, în funcţie de convenţia părţilor, deci timpul pe care îl presupune procedura este oricum redus. - Ce alte avantaje oferă medierea? În mediere decizia aparţine părţilor, în sensul că mediatorul acţionează fără să poată impune o soluţie, fără să poată să consilieze, practic ajută părţile să comunice eficient, astfel încât să-şi găsească soluţia. Un alt avantaj major al medierii este confidenţialitatea şi cadrul privat în care această procedură se desfăşoară. Confidenţialitatea este de esenţa medierii, respectiv păstrarea secretului celor discutate de către mediator este o obligaţie nelimitată în timp. - Care sunt cauzele civile în care este obligatorie participarea la şedinţa informativă privind medierea? Cauzele civile sunt foarte multe şi ne referim la litigiile între profesionişti, pentru că sunt cuprinse acum în Codul civil, Codul comercial nu mai există, deci practic ce înseamnă zona de business, cu excepţia somaţiei de plată şi a procedurilor insolvenţei în zona de civil. De asemenea, este obligatorie participarea la şedinţa informativă în cauzele ce ţin de dreptul familiei - partea de litigii de familie, divorţ, stabilirea domiciliului minorului, exercitarea autorităţii părinteşti, reluarea numelui avut anterior, dreptul de vizitare al unuia din părinţi pentru copii - iar în zona de proprietate - acţiunile în grăniţuire, posesia, strămutarea de hotare, în anumite zone cu revendicarea - în zona de litigii de muncă - executarea, interpretarea contractelor individuale de muncă, drepturi băneşti ale părţilor etc. Mai este zona protecţiei consumatorului şi cea de malpraxis. - Ce paşi trebuie să urmeze o persoană care doreşte să îmbrăţişeze profesia de mediator? Cine şi cum poate deveni mediator? Pentru a deveni mediator sunt câteva condiţii impuse de Legea medierii, Legea 192/2006 cu modificările şi completările ulterioare şi în esenţă pentru a deveni mediator este necesar să fie o persoană cu capacitate deplină de exerciţiu, să nu fi comis acte de natură să aducă prejudiciu prestigiului profesiei, adică să nu fi fost condamnat în infracţiuni de acest gen şi mai departe este nevoie să aibă trei ani experienţă în muncă, apoi trebuie să fi absolvit un curs de formare ca mediator la un furnizor autorizat de Consiliul de Mediere şi să fie absolvent al unor studii superioare. Precizarea pe care o fac aici este aceea că experienţa, respectiv cei trei ani vechime în muncă, nu trebuie să fie neapărat în specialitate, în studii superioare. Medierea nu este o profesie juridică, pot deveni mediatori orice fel de persoane care au studii superioare şi care îndeplinesc şi celelalte condiţii. Avem în profesia noastră medici, avocaţi, economişti. - În ce condiţii pot fi retrase autorizaţiile mediatorilor şi cine supraveghează activitatea acestora? Autorizaţiile mediatorilor nu pot fi retrase, mediatorii pot ajunge în situaţia de a fi sancţionaţi disciplinar cu încetarea calităţii, dar nu am avut astfel de cazuri până acum. Este singura modalitate prevăzută de legislaţia şi reglementările pe care le avem până în prezent. Supravegherea activităţii de altfel este făcută de organul central - Consiliul de Mediere. Este mult spus supraveghere, pentru că acesta este un organism de reglementare, autorizare şi control pe zona medierii în România. - Medierea şi meseria de mediator sunt concepte relativ noi la noi în ţară. Cât de informaţi sunt românii despre existenţa acestei instituţii? Cum vedeţi viitorul acestei profesii în România? Da, într-adevăr, este o profesie relativ nouă şi în condiţiile actuale pot să spun că în ultimele luni medierea a căpătat o nouă faţă prin modificările legislative survenite pe parcursul anului 2012, iar notorietatea medierii în România a crescut foarte mult. Practic şi cu ajutorul dumneavoastră, al presei, această profesie a devenit cunoscută şi s-a realizat într-o măsură importantă conştientizarea populaţiei că medierea este un instrument util pentru cetăţean. Viitorul medierii în România este din punctul meu de vedere frumos, pentru că medierea ca profesie tinde să schimbe mentalitatea conflictuală din trecut a românului cu una înclinată spre dialog, însă sunt de făcut paşi importanţi în viitor pentru ca această mentalitate să se schimbe. - Câte cazuri au fost rezolvate cu ajutorul mediatorilor până la intrarea în vigoare a obligativităţii participării la şedinţa informativă de mediere? Dar după 15 februarie? Care sunt judeţele unde numărul de cauze soluţionate prin mediere este mai ridicat? De la an la an cauzele care au fost rezolvate prin încheierea unui acord de mediere au crescut de câte patru ori. Pentru anul 2012 statistica nu este finalizată încă, dar ne aşteptăm la un număr de peste 7.000 - 8.000 de cauze rezolvate, dosare scoase de pe rolul instanţelor. O statistică nu avem până în prezent, dar se va realiza până la jumătatea anului acesta, este statistica privind cauzele care au fost soluţionate, conflictele ce au fost soluţionate şi s-ar fi putut transforma în dosare pe rolul instanţelor, dar care nu au mai ajuns acolo pentru că părţile au apelat mai întâi la mediere. Odată intervenit acordul, acesta poate fi supus inclusiv autentificării notarului public şi aceste cauze nu mai ajung pe rolul instanţelor. După 15 februarie este prematur să mă pronunţ câte cauze s-au rezolvat pe mediere, având în vedere timpul scurt de la momentul la care a intrat în vigoare prevederea legală. Evident, am solicitat statistici mediatorilor cu privire la numărul de informări făcute, câte din acestea s-au transformat în medieri, însă prima raportare de acest gen va putea fi centralizată în luna aprilie. - Care sunt cauzele civile unde medierea a avut foarte mult succes? Experienţele anilor anteriori ne-au arătat că sunt trei zone cu preponderenţă urmărite de mediere. Este vorba de zona de familie - divorţ, inclusiv partajul bunurilor comune, e vorba de partajele succesorale, zona de împărţire a averii succesorale rămase de pe urma unui defunct şi zona de litigii între profesionişti, în special acţiunile în pretenţii cu privire la anumite sume de bani datorate, neplătite la timp şi aşa mai departe. Aceste cauze reprezintă, cred, adunate, peste 60% din totalul celor ajunse la mediator. - Care sunt judeţele unde numărul de cauze soluţionate prin mediere a fost semnificativ? Dar judeţele unde numărul de cauze soluţionate prin această procedură este mai scăzut? Din statisticile anilor anteriori, judeţele Galaţi, Buzău, Timiş, dar şi Bucureşti, la anumite judecătorii de sector, sunt zone care se disting în spectrul medierii din România, unde s-a acţionat cu eficienţă mai mare. Acolo unde numărul de mediatori este mai redus, evident numărul de cauze ce ar fi putut fi rezolvate prin mediere este mai mic şi vorbesc de judeţe precum Covasna, Harghita, Bistriţa. - Sunt judeţe unde nu există mediatori? Formele noastre de exercitare a profesiei sunt birou de mediator sau birouri de mediatori asociate, societăţi civile profesionale de mediatori. Nu există judeţe fără mediatori, în fiecare judeţ sunt în prezent autorizaţi peste 20 de mediatori, însă mai mult de jumătate dintre judeţele României au peste 50 de astfel de profesionişti. Având în vedere ritmul de creştere atât a numărului de mediatori, a conştientizării profesiei, a cauzelor soluţionate prin mediere pe parcursul ultimilor ani, în doi-trei ani de zile o să avem rezultate notabile, importante spun eu. - Există cazuri de incompatibilitate pentru a deveni mediator? De exemplu, un notar, un executor judecătoresc, un judecător pot fi în acelaşi timp şi mediatori? Din punctul de vedere al legislaţiei medierii niciun profesionist, indiferent din ce sistem provine, nu este incompatibil, însă legislaţiile proprii ale profesiilor respective, discutând de judecător, executor judecătoresc, au legislaţii proprii care nu le permit din punctul acesta de vedere să fie şi mediatori. - Din 2008, de când funcţionează această procedură în România, până în prezent, care este procentul cazurilor ajunse în faţa mediatorilor şi soluţionate? Din informaţiile pe care le deţinem până la acest moment pot să spun că peste 90% dintre cazurile care au ajuns în faţa mediatorului s-au soluţionat prin acord total sau parţial, deci înţelegerea totală sau parţială fiind o opţiune a părţilor garantează, din punctul meu de vedere, succesul medierii în România. În cazul înţelegerii totale părţile pot să rămână cu acordul de mediere în formă scrisă, ca act sub semnătură privată, în cazul în care litigiul este pe rolul instanţei de judecată aceştia pot stopa procesul cu acordul total, ce este preluat în hotărârea de expedient pe care instanţa o emite sau se pot adresa notarului public, în vederea autentificării. În cazul acordului parţial, dacă litigiul este pe rolul instanţei de judecată, acesta poate lua act în zona de înţelegere a părţilor. De altfel, noul Cod de procedură civilă prevede o astfel de posibilitate în acest moment. Stingerea litigiului înseamnă oprirea procesului dacă părţile s-au adresat instanţei. Dacă nu este un litigiu care s-a născut pe rolul instanţei şi părţile s-au adresat mediatorului înainte de a deschide vreo procedură se produce practic o degrevare efectivă a instanţelor de judecată. Acel conflict al părţilor nu s-a mai transformat în litigiu pe rolul instanţei.

Mai multe din această categorie:

Lasă un comentariu