Gabriela Lenghel, fost procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a înscris în cursa internă din PMP pentru desemnarea candidatului formaţiunii politice la funcţia de primar al Municipiului Galaţi în perspectiva alegerilor locale din 2020. Am încercat să aflăm care au fost motivele pentru care a ales să intre în această competiţie, de ce a ales PMP pentru a face politică şi ce ar face dacă ar fi persoana aleasă să se lupte cu candidaţii celorlalte partide pentru fotoliul de primar al Galaţiului.
Reporter - Cine sunteţi, doamnă Gabriela Lenghel
Gabriela Lenghel - Sunt din Galaţi şi iubesc oraşul Galaţi. Aici am crescut, mi-am întemeiat o familie şi am construit o carieră. În anul 1992, după absolvirea facultăţii de drept din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, mi-am început activitatea de procuror. Pentru mai bine de 25 de ani am fost procuror în Judeţul Galaţi, iar după ce am ieşit din corpul magistraţilor, am devenit avocat în Baroul Galaţi.
Reporter - Ce v-a determinat să intraţi în politică?
Gabriela Lenghel - Datorită meseriei pe care am practicat-o am avut posibilitatea să înţeleg bine ce înseamnă justiţia, nu numai prin prisma strictă a codurilor juridice, dar şi prin cea a relaţiilor sociale. Actul de justiţie, aşa cum îl percepe toată lumea, se desfăşoară în tribunal, sub ochii şi judecata magistraţilor. După 25 de ani de practică judiciară, am înţeles că ceea ce ajunge spre judecare în faţa ”curţii”, este actul final. Dacă vreţi, este dovada incapacităţii oamenilor de a se purta drept unii cu ceilalţi, de a găsi acele soluţii de compromis care servesc interesul comun. Dar nu numai atât: justiţia administrată de tribunal este urmare a lipsei justiţiei sociale. Oare câte din încălcările legii se datorează nedreptăţilor sociale? În termeni juridici îi numim factori care favorizează infracţionalitatea. Sărăcia, frustrările cotidiene, începând cu cele provocate de lipsuri sau nevoi acute neacoperite, până la banalele încălcări ale codului rutier sunt, până la urmă, consecinţe ale lipsei de ordine şi justiţie socială. Educaţia civică, civilitatea oamenilor, sunt măsura felului în care aceştia înţeleg şi practică justiţia singuri, fără să fie nevoie de procurori şi judecători. Vorbim de cinste, vorbim de corupţie, vorbim de adevăr şi spunem minciuni, cerem fără să dăm sau luăm fără să cerem; toate acestea arată că până la a ne cere drepturile prin tribunale, n-am ştiut să le practicăm zi de zi, constant şi neîmpinşi de nimeni. Dacă 25 de ani am administrat justiţie ca act final şi obligatoriu, acum vreau să generez justiţie de la firul ierbii, dintre oameni, împreună cu ei. Vreau să trăiesc într-un oraş curat fizic şi moral, vreau să văd oameni mulţumiţi că li se respectă drepturile iar ei respectă drepturile celorlalţi în egală măsură, vreau o administraţie curată şi liberă de pacostea corupţiei, a indolenţei, a incompetenţei, vreau cam tot ceea ce legea ne dă dreptul să avem si vreau să dăm înapoi tot ceea ce legea ne obligă să dăm. Acestea sunt motivele pentru care am decis să intru în politică.
Reporter - De ce aţi ales PMP?
Gabriela Lenghel - Pentru că PMP a deschis această competiţie pentru desemnarea candidatului la funcţia de Primar al Galaţiului într-o manieră pe care eu o consider corectă şi justă. Este o competiţie în care viitorul candidat trebuie să obţină în egală măsură sprijinul colegilor şi încrederea publicului. Până la urmă cea mai dreaptă formă de a exercita democraţia este concursul, competiţia, departajarea pe baza unei scări corecte de valori. Dacă un partid poate să impună astfel de reguli în interiorul său, am toată încrederea că tot la fel se va comporta şi în raport cu ceilalţi participanţi la viaţa politică şi administrativă a urbei.
Reporter - Chiar dacă sunteţi jurist şi prin urmare aveţi vocaţia legii şi a ordinii sociale, este acest lucru suficient pentru a deveni primar? Mă gândesc aici la cunoştinţe economice, de administraţie publică, urbanism, transport public şi toate celelalte domenii după care, iată, tânjim de 30 de ani.
Gabriela Lenghel - Sigur că nu se face administraţie cu codurile juridice pe masă, iar faptul că excelezi într-un anumit domeniu nu înseamnă că le ştii pe toate. Formaţia profesională îţi poate aduce, categoric, avantaje în anumite abordări şi, aşa cum am văzut de-a lungul timpului, sunt aleşi primari oameni din toate domeniile sociale. E drept că mulţi dintre aceştia provin din domeniile juridic şi economic, dar am văzut foarte buni primari medici, arhitecţi sau profesori, ba chiar şi sportivi sau actori. Diferenţa dintre un primar bun şi un primar cu performanţe slabe este dată de capacitatea acestuia de a discerne în alegerea echipei de profesionişti pe fiecare domeniu în parte pe care acesta este capabil să-i mobilizeze. Dar nu putem avea un primar bun fără ca acesta să aibă o viziune privind viitorul oraşului şi printr-asta înţeleg capacitatea acestuia de a-şi imagina, de a vedea oraşul peste 20 de ani, peste 50 de ani sau poate mai mult. Înconjurat de profesionişti, un astfel de primar poate schimba totul în jurul său.
Reporter - Aveţi o astfel de viziune?
Gabriela Lenghel - Am să vă spun mai întâi ce văd şi am să vă destăinui apoi cum îmi imaginez oraşul. Astăzi avem un oraş aflat într-o criză profundă, generată tocmai de lipsa de viziune a primarilor din ultimii 30 de ani. Infrastructura oraşului se prăbuşeşte nu numai din cauza lipsei cronice de investiţii, dar şi din incapacitatea administraţiei de a privi dincolo de problemele cotidiene. Dacă timp de 35 de ani Galaţiul a fost un oraş monoindustrial (o altă dovadă de lipsă de viziune, după părerea mea), adică aproape toată activitatea economică a fost legată într-un fel sau altul de combinatul siderurgic, iată că siderurgia gălăţeană se apropie natural de sfârşitul său. La Galaţi nu vor mai fi combinate cu 50.000 de angajaţi, nu pentru că nu vrea cineva ci pentru că acest tip de industrie s-a modificat global, fiind înlocuită cu capacităţi de producţie mai mici, mai flexibile şi mai puţin costisitoare. Astăzi mai lucrează în siderurgie câteva mii de oameni. În aceste condiţii, Galaţiul trebuia să îşi reformeze din timp întreaga capacitate de a genera venituri şi implicit, infrastructura aferentă care să corespundă noilor cerinţe. Nu poţi vorbi despre viitorul Galaţiului fără ca acesta să fie conectat la fluxurile naţionale de mărfuri, astfel încât să devină atractiv pentru investitori. Mai devreme sau mai târziu, pentru că nu numai primarul este decident în privinţa asta, oraşul va fi conectat cu restul ţării. Dar ce vom conecta? Un oraş mort? Un oraş cu infrastructură de acum 50 de ani sau mai mult? Un oraş lipsit de forţă de muncă locală, îmbătrânit, ”descalificat”, incapabil să susţină o investiţie măcar cu forţă de muncă locală, dacă nu cu o infrastructură modernă. Dacă n-om apuca noi, ca ţară, vreo direcţie greşită care să ne rătăcească printre stepele Asiei, până la urmă o să ajungă Europa şi la Galaţi. Ce o să găsească aici? Oraşul pe care îl văd eu este un oraş european, capătul a ceea ce va fi în viitor cel mai important coridor de transport de mărfuri pan-european, coridorul Dunăre-Rin, şi punctul nodal de deschidere a traficului de mărfuri către Moldova, care cred din tot sufletul că nu se va mai numi Republica Moldova ci va fi parte a României. Acesta e Galaţiul pe care mi-l imaginez. Pe termen scurt, administraţia oraşului trebuie radical reformată, adusă în secolul în care trăim şi în Europa, lumea în care am ales să trăim. Cu 10% din buget destinat investiţiilor, nu putem nici măcar să sperăm că vom conserva ceea ce este astăzi. Fără să accesăm masiv fondurile europene, destinate până la urmă integrării de care vorbeam mai sus, nici dacă am investi tot bugetul local în infrastructură nu am putea face faţă necesităţii reale pe care Europa a identificat-o în Galaţi. Ştiu că vă aşteptaţi de la mine, fost procuror, să afirm că am să plec cu sabia dreptăţii prin târg, că am să secer şi-am să tai şi am să mă lupt cu „mafii”, „sisteme” sau „state paralele”. Nu. Asta nu va fi treaba primarului, ci exact a procurorilor şi judecătorilor. Voi şti însă să veghez asupra administraţiei publice locale astfel încât încălcarea legii să nu fie nici tentantă, nici posibilă. Asta nu-i greu. 25 de ani de experienţă mă vor ajuta. Vreau să cred că în cel mult jumătate de mandat, legea şi ordinea vor domni în sfârşit la Galaţi. Împreună vom reconstrui Galaţiul, punându-i Legea şi Ordinea ca pietre de temelie.
