Începerea noului an şcolar trebuie să fie întotdeauna un prilej de optimism. Copiii de astăzi sunt viitorul României şi numai prin educaţie această ţară va putea progresa. De aceea, vreau să le transmit tuturor celor implicaţi în procesul educaţional din Galaţi şi din România (elevi, profesori, învăţători, părinţi) succes şi multe împliniri în anul nou care începe.
Se vorbeşte foarte mult în spaţiul public despre scăderea nivelului şcolii româneşti cu măsurători care mai de care mai sofisticate. În realitate, lucrurile nu sunt deloc aşa complicate şi cauzele nu sunt deloc greu de înţeles – avem de-a face cu un stat român care şi-a abandonat copiii pe băncile şcolilor, învăţându-i încă de foarte mici legea darwinistă a supravieţuirii celui mai puternic. Problema majoră este întotdeauna de finanţare. Deşi avem un Pact naţional pentru educaţie, semnat de toate partidele politice în martie 2008, prin care se înţelegeau asupra acordării a 6% din PIB pentru Învăţământ şi a 1% din PIB pentru Cercetare, toate guvernele care s-au succedat nu l-au respectat. Executivul actual, condus de Viorica Dăncilă şi dominat de PSD, a mers însă cel mai departe dintre toate în batjocură. Astfel, în 2018, s-au alocat 3% din PIB pentru Educaţie, iar execuţia bugetară a ajuns aproape de 2,90%. În 2019, s-au alocat 3,02% din PIB pentru Educaţie şi, la ultima rectificare bugetară, Guvernul a tăiat, cu doar o lună înainte de începerea noului an şcolar, mai bine de un miliard de lei din banii alocaţi Învăţământului. Ceea ce înseamnă că nici anul acesta nu vom atinge măcar jumătate din ţinta la care s-au angajat politicienii încă din urmă cu 11 ani.
Rezultatele se văd şi sunt absolut dezastruoase: 1) Avem a treia cea mai mare rată a abandonului şcolar timpuriu din Uniunea Europeană, 16,4% din copii nereuşind să-şi termine studiile obligatorii impuse de lege; 2) Suntem ţara cu cel mai mare analfabetism funcţional din UE (40%) – copii care ştiu să citească un text, dar care nu înţeleg ce vrea să transmită acesta; 3) România este ţara cu cel mai mic procent al absolvenţilor de studii superioare, cu doar 25,6% dintre cetăţeni care obţin diplome de licenţă. În Lituania, ţara baltică fost comunistă, nivelul este de 58,7% din populaţie. Unul din trei foşti studenţi români susţine că nu a putut să-şi ducă mai departe studiile din lipsa banilor; 4) Nu avem nicio universitate în top 500 la nivel mondial; 5) Mai puţin de jumătate dintre profesori au obţinut nota necesară la examenul de titularizare. Cauza principală este dată de salariile de mizerie care nu-i motivează pe cei mai buni absolvenţi de studii superioare să se îndrepte către o carieră didactică; 6) 34% dintre angajatorii din România susţin că nu reuşesc să găsească persoanele potrivite pentru locurile de muncă pe care le au la dispoziţie, fiind obligaţi să se mulţumească cu persoane nepregătite pentru a-şi acoperi golurile sau să renunţe la noi proiecte. Situaţia este valabilă mai ales pentru absolvenţii cu studii medii.
Ar fi o minciună să susţinem că problema este doar la nivel administrativ – politic central. Nici responsabilii locali nu sunt cu mult mai străluciţi. Spre exemplu, în judeţul Galaţi dominat timp de 30 de ani de PSD, 20% dintre şcoli nu respectă legea privind protecţia împotriva incendiilor. 99 de şcoli nu au autorizaţie sanitară de funcţionare şi 25 de şcoli au încă toaleta în fundul curţii. Anul trecut, copiii din Municipiul Galaţi au mers în şcoli în care temperatura era de 15 grade după ce primarul Pucheanu a decis oprirea sistemului centralizat de încălzire din lipsa banilor, fără să rezolve problema încălzirii şcolilor. O treime din şcolile gălăţene nu au sistem de pază (deşi autorităţile sunt obligate să îl ofere prin lege), iar 90% din şcolile care au pază finanţează această facilitate din banii părinţilor. Şi ne mai mirăm după aceea că numai în Semestrul I al anului şcolar 2018 – 2019 s-au înregistrat 164 de cazuri de violenţă în şcoală la care au trebuit să intervină poliţiştii. Sistemul birocratic este total abulic şi habar nu are ce trebuie făcut – spre exemplu, în comuna Smârdan, şcoala a fost dotată cu computere şi imprimante, dar copiii se încălzesc la sobă cu lemne aduse de părinţi.
În acest răstimp, decidenţii politici vorbesc de reforme, de schimbarea curiculelor şi adaptarea manualelor. Toate acestea conturează sentimentul generalizat al unui haos. Există imaginea că ne aruncăm copiii într-un malaxor şi că rezultatul nu va fi cel dorit cu toţii. Ne lăudăm cu imaginea olimpicilor extraordinari, dar sistemul se prăbuşeşte sub noi.
Ca deputat ales în Galaţi, îmi iau angajamentul ferm de a susţine în viitor doar un Guvern care va aloca sumele necesare progresului Învăţământului românesc. Doar oameni educaţi, civilizaţi şi crescuţi armonios pot construi ţara pe care ne-o dorim cu toţii.
Deputat Cătălin Cristache,
preşedinte PMP Galaţi
