Taxe peste taxe şi iar taxe sunt anunţate pentru ca actualii şi viitori guvernanţi să stoarcă bani din piatră seacă. Cea mai nouă şi politicianistă intenţie anunţată este taxa de solidaritate pentru averile acumulate pe fondul crizelor din ultimii doi ani.
Iar asta se încadrează în povestea “să moară şi capra vecinului“ care întodeauna a reprezentat un deziderat agreabil! În contextul economic actual este foarte important de a încerca, în mod economic corect, uniformizarea intervenţiei statului în economie, pentru toţi actorii economici inferiori acestuia!
Pentru popor sună foarte atrăgător “impozităm averile acumulate din profituri nesimţite în ultimii 2 ani de crize“. Însă, analizând cu atenţie, constatăm că se desprind două teme. Statul este principalul beneficiar al acestei perioade făcând “profituri nesimtite“ pe spatele populaţiei şi a IMM-urilor, dezechilibrându-le profund. După cum prea bine se observă, pe spatele cui pun povara coordonatorii “statului de drept“. Marile companii, la care ei nu îndrăznesc nici să ridice privirea, declară cu eleganţa cunoscută, că ele nu se încadrează în categoria celor ce trebuie să solidarizeze cu “statul de drept”, pentru că exact prin procesul legislativ în vigoare sunt protejaţi.
O a doua categorie de auto-protejaţi sunt cei ce îşi creează propriul cadrul legislativ pentru a obţine acelaşi tip de profituri enunţat de domnnul viitor imediat prim-ministru. Ce să mai spună poporul şi de mult prea protejata şi supraîncărcata categorie de “speciali“?
Poate poporul şi mult prea îngenuncheatele IMM-uri să susţină dezechilibrul macroeconomic organizat şi întreţinut de “cei aleşi“ ?!? Acestea sunt frământările populaţiei la care trebuie să se pregătească să răspundă prin fapte elogioase, imediat Prim-ministrul.
Populaţia nu mai aşteaptă răspunsuri de la actualul, care nu găseşte răspunsul nici la “bună ziua” fără sa întrebe “împărăţia“! Din păcate, el va putea rămâne in percepţia poporului ca Prim-ministrul fără răspuns propiu. Precedentul începuse să înveţe răspunsurile şi a devenit indezirabil!
Să ne reamintim că România postdecembristă a avut şi un preşedinte “fără răspuns“, care de fapt a venit cu un singur răspuns la final de mandat: “m-a învins sistemul!“.
