Federația Departamentală a Vânătorilor Haute-Saône (Franţa) a făcut un apel de importanţă extremă. În decembrie anul trecut a murit un câine de vânătoare, acesta fiind diagnosticat cu Boala lui Aujeszky, supranumită şi pseudo-rabie. Pentru a evita toate riscurile, autorităţile franceze recomandă limitatrea la maxim a contactului dintre câini și mistreții vii sau morți. Boala se transmite de la animal la animal prin contact cu sângele unui individ bolnav sau prin ingestia de carne sau organe crude contaminate.
Această ştire, în aparenţa lipsită de importanţă reaminteşte şi atenţionează asupra unei maladii care este principal cauză a interdicţiei alimentaţiei cu carne de porc la câini. În general se crede ca ar trebui sa evităm porcul în hrana câinilor din cauza grăsimii sau a pericolului de indigestii.
De fapt “Boala lui Aujeszky”, care în trecut era extrem de răspândită, afecta într-un mod cutremurător atât efectivele de porci dar şi pe câinii consumatori de carne de la această specie.
Ilustrul profesor Radu Moga Mânzat ne spune de blogul său că “la majoritatea specilor de animale, cu excepţia notabilă a porcinelor, este de regulă sporadică, manifestată clinic acut, prin tulburări nervoase, prurit puternic şi sfârşit letal. La porcine evoluează endemic, cu tulburări respiratorii şi de reproducţie, sau asimptomatic la adulţi, şi cu tulburări predominant nervoase la purcei”.
Confundată până în 1902 cu turbarea, a fost identificată ca maladie distinctă de către Aladar Aujeszky şi a fost diagnosticată şi pe teritoriul ţării noastre, pentru prima dată în 1914/1915, iniţial la câine, bovine şi porcine, după care a fost diagnosticată tot mai frecvent şi la multe alte specii. În secolul trecut a produs importante pierderi, în special în crescătoriile de porcine dar, în ultima vreme a devenit tot mai rar diagnosticată la animalele domestice, incidenţa ei printre animalele sălbatice fiind mai puţin cunoscută.
Dintre animalele sălbatice, această maladie a fost mai frecvent semnalată la mistreţi, urşi, şobolani, şoareci, dihori, nurci, iepuri, căprioare, lupi, vulpi, oposumi, sconcşi şi racooni, mai rar şi la multe alte specii de mamifere, extinderea reală printre animalele de interes cinegetic nefiind încă îndeajuns cunoscută.
La om au fost detectaţi uneori anticorpi dar nu a fost izolat niciodată virusul.
Câinii afectaţi de Boala lui Aujeszky (pseudo-rabie) prezintă o evoluţie rapidă si dramatic, principalele simptome fiind plasate în sfera neurologica: agitaţie, iraşcibilitate, anxietate, salivaţie puternică, scrâşniri din dinţi sau afonie; în continuare sau concomitent apar şi primele manifestări locomotorii-mersul devine nesigur, fără coordonare, mers fără oprire, cu căderi frecvente şi cu mişcări de pedalare dar manifestarea cea mai caracteristică, care domină tabloul simptomatologic, este pruritul puternic ce imprimă bolii un aspect de neuitat.
Pruritul (mâncărimile) este frecvent localizat la cap şi gât, putând fi atât de puternic, încât determină animalul să se lingă, să se muşte sau să se scarpine violent cu ghearele în zona afectată până la automutilare, sfâşiindu-şi ţesuturile.
Odată instalate simptomele nervoase caracteristice, moartea survine în răstimp de câteva ore până la cel mult 2-3 zile, precedată de o foarte scurtă perioadă de paralizie. Există şi forme atipice, fără manifestări nervoase, cu moarte fulgerătoare sau care trec prin infecţie.
Din păcate, această boala nu are tratament, fiind considerată incurabilă.
