Sindromul imunodeficitar dobândit (S.I.D.A.) la pisici este o infecţie cu un retrovirus (virusul imunodeficienţei feline), descoperită pentru prima dată la pisici în SUA. Pisicile FIV-pozitive pot avea virusul în corpul lor ani de zile înainte de a prezenta semne de boală.
Potrivit veterinarilor americani, una din 12 pisici poate ieşi pozitiv la testarea pentru FIV. Virusul se transmite de la o pisică la alta în primul rând prin răni sau muşcături intrapopulaţionale. Spre deosebire de varianta de virus umană (HIV), microbul felin este răspândit prin salivă, unde se găseşte la un nivel ridicat. Ca şi forma umană a virusului, FIV poate fi mortal pentru pisici, deoarece slăbeşte sistemul imunitar al animalului, astfel încât acesta nu mai este capabil să lupte împotriva infecţiilor diverse sau a altor boli.
„Nu a fost raportată vreodată transmiterea bolii sau a virusului de la pisică la om”, spune Janet Yamamoto, cercetătoarea care a descoperit acest agent patogen. „Din păcate, observăm că virusul se răspândeşte rapid în populaţia de pisici, în jur de 15% din micile feline care trăiesc în aer liber sau în zone cu densitate mare de animale fiind bolnave sau purtătoare.”
Doamna profesor Yamamoto şi-a petrecut o mare parte din cariera studiind FIV şi modalităţile de combatere a acestuia. În 1985 a înfiinţat Laboratorul de Imunologie Comparată şi Retrovirologie (LCIR) la Universitatea din California, Davis. În anul 1986, ea şi colegul său Niels Pedersen au descoperit acest virus, reuşind izolarea de la două pisici sănătoase. (În 1983, HIV - virusul responsabil de S.I.D.A. la om - a fost izolat de virusologii de la Institutul Pasteur din Paris. O primă observaţie cu un microscop electronic a fost confirmată în mai 1983 şi prezentată în prestigiosul jurnal ştiinţific „Science”.)
FIV la pisicile domestice s-a transmis cel mai probabil de la leii africani, la fel ca şi HIV-2 (virusul S.I.D.A. uman) care este provenit din alt microb african, virusul imunodeficienţei simian (de la maimuţe). Yamamoto spune că din punct de vedere clinic, viruşii provoacă simptome similare de S.I.D.A. la pisici şi la oameni, ceea ce o face să teoretizeze că o strategie de vaccin care funcţionează la pisicile cu FIV poate fi utilizată la oameni cu HIV.
Simptomele iniţiale sau din prima etapă includ pierderea poftei de mâncare, febră, letargie, diaree, ganglioni limfatici umflaţi şi număr scăzut de globule albe. Pisicile infectate cu FIV încep să devină apatice, nu se îngrijesc corect şi sunt predispuse la infecţii secundare.
Pisicile din a doua etapă se pot recupera şi nu prezintă simptome însă rămân purtătoare pe viaţă.
Animalele din etapa a treia suferă de pierdere în greutate, răni în şi în jurul gurii, blană alterată şi infecţii secundare, care devin mai frecvente şi mai rezistente la tratament.
Cel mai important este să faceţi profilaxie:
• Limitaţi expunerea sau contactul între grupuri de pisici, mai ales între cele din interior cu cele din exterior
• Aveţi grijă când introduceţi o pisică nouă într-o casă cu una sau mai multe pisici
• Testaţi o pisică nouă (în special o pisică fără stăpân sau de pe stradă) pentru FIV înainte de a o alătura celor din casă
• Izolaţi o pisică agresivă de alte pisici
• Respectaţi programele de vaccinare şi alte terapii preventive.
