Legendare pentru independenţa lor, pisicile şi-au schimbat în ultimii 20 de ani felul lor de a fi. Trăind într-o legatură strânsă cu oamenii, aceste creaturi sunt definite comportamental ca adorabile și afectuoase dar capricioase și distante. Specialiştii le crediteaza ca fiind unele din cele mai autosuficiente animale de companie. Autosuficiența este dezvoltarea capacității unei fiinţe de a-şi gestiona independenţa, a nu se teme de singurătate și care nu are nevoie de sprijin extern pentru a supravietui.. Atunci când autosuficienţa este excesiva, poate deveni inadecvată în relaţia cu cei din jur, dezvoltand singurătate, incapacitate de a construi prietenii, cu boli psihosomatice sau tulburări afective.
De fapt, pisicile prosperă prin interacțiunea cu oamenii, autosuficiența lor fiind rezonabil de limitată. Animale de companie mai simple de întreţinut faţă de câini, care nu necesită plimbări sportive sau pentru nevoile de urinare/defecare, ele nu exclud totuşi dorința de contact social. Pisicile pot experimenta plictiseală și stres atunci când sunt lăsate prea mult timp singure.
La fel ca sugarii umani, pisoii necesită atenție și îngrijire mai frecventă decât pisicile adulte. „Pisicile au niveluri de energie mai ridicate și au nevoie de mai multă interacțiune socială și timp de joacă. În mod ideal, ar trebui lăsate nesupravegheate cel mult patru până la șase ore. Pe de alta parte, o pisică adultă poate fi lăsată sporadic singură timp de 24 până la 48 de ore, cu condiția să aibă acces la hrană, apă și un așternut curat”, spune dr. Michael Thompson, psiholog veterinar din Texas.
Chiar dacă pisicile adulte dorm mult și au capacitatea de a avea grijă de ele însele pentru perioade mai lungi de timp, ele au totuși partea lor de preocupări. Din punct de vedere mental, ele pot suferi de anxietate, stress şi plictiseală, care deschid calea spre depresie sau comportamentul distructiv. Din punct de vedere clinic, lipsa de atenție a stăpânului poate duce la neglijarea problemelor de sănătate ascunse.
Când luați în considerare toate considerentele legate de cât timp puteți lăsa o pisică singură, există un pas esențial pe care nu ar trebui să-l omiteți: învățați-vă pisica să devină familiarizată cu procesul de părăsire temporară. Vorbind despre deprinderile vieţii de zi cu zi, , unul dintre lucrurile pe care pisicile le urăsc este o întrerupere a rutinei lor. Dacă un nou program vă va îndepărta mai des de casă, încercați să vă obișnuiți pisica cu el treptat. Pisicile au predictibilitate iar acest lucru le va ajuta să se adapteze la un nou stil de viata.
Când introduceți un nou pisoi într-o casă deja “stăpanită” de o pisică mai în vârstă, veți dori să vă asigurați că ei se vor împăca înainte de a-i lăsa singuri împreună dar împrietenirea poate dura zile sau săptamâni. Aşa că până când apare armonia sociala interpisicească, este bine să stea în camere separate, cu propria litieră şi vase de apa sau mâncare.
Activitățile de îmbogățire senzorială oferă stimulare mentală și previn plictiseala care poate duce la comportamente distructive precum linsul excesiv sau urinarea pe covor. Satisfaceți activitățile cerebrale ale pisicuței dvs., lăsându-i jucării distractive și stimulatoare, cu care să-si umple timpul când sunteți plecaţi.
Joey Lusvardi, specialist american în psihologie şi terapie felină, recomandă un minim de contact direct cu animalele de cel puţin 30 de minute de două ori pe zi. „Acest lucru va menține lucrurile consistente și previzibile pentru pisica ta”, spune Lusvardi. Dacă aveți mai multe pisici, ar putea fi necesare contacte chiar mai lungi pentru a vă asigura că fiecare animal primește suficientă atenție.
