Canicula în latină (însemnând literalmente cățelușă) sau canicule în franceză (etimonii lui caniculă), reprezintă numele alternativ al lui Sirius (Steaua
Câinelui în limba poporului), cea mai mare stea din constelația Canis Majoris (Câinele Mare pre limba românească). Prin metonimie, canicula a început să desemneze perioada când steaua Sirius răsare și apune în același timp cu Soarele. Cum perioada asta se suprapune cu cele mai călduroase zile ale anului, iulie și august, încă o metonimie a făcut ca termenul să desemneze căldura dogoritoare specifică lunilor iulie și mai ales august.
A venit vara, au venit căldurile. Oare această periodă care în general este asociată cu relaxarea, cu vacanțele, este benefică pentru cățeluși?
În primul rând trebuie menționat că temperatura de confort termic pentru organismul canin este în medie de 20 grade Celsius, iar cel puțin două luni, iulie și august, la noi, sunt frecvente zilele și nopțile cu temperaturi peste 30 de grade, uneori ajungând și la 40 de grade.
Organismul câinilor are ca particularitate fiziologică faptul că se răcorește greu, adică își reglează greu temperatura când în mediul exterior este cald și foarte cald. Să ne gândim la un motor care nu mai are răcire și se supraîncălzește
Ce efecte patologice are această agresiune fizică?
În general putem vorbi despre 3 categorii de efecte:
1. Șocul termic. Acesta apare când organismul este supus la temperaturi extreme, apărute în intervale scurte. Exemplul clasic și dramatic este când câinii sunt uitați în mașinile închise și lăsate la soare. Efectul de seră face ca habitaclul să devină un adevărat cuptor și evident în toate cazurile apare șocul și moartea.
Șocul termic mai poate surveni atunci când câiinii sunt expuși în mod direct la soare, efect augumentat când blana este de culoare închisă și în paralel există și efort fizic. În acest caz supraîncălzirea alterează activitatea cerebrală și cardiovasculară, deseori cu efect letal.
2. Stresul de căldură sau efectele căldurii pe termen lung. După multe zile de vară, organismul supus unei temperaturi de disconfort începe să arate diverse semne de boală, care de multe ori sunt indirecte. Este ceea ce marele cercetător Hans Selye, părintele conceptului de sindrom general de adaptare sau de stres, a denumit faza a doua sau de rezistență.
În timpul prelungirii agresiunii, reacția de acomodare provoacă punerea în aplicare a unui proces de rezistentă față de situația care atacă echilibrul intern.
Secreția de corticotrofină (ACTH) de către glanda pituitară crește, ceea ce stimuleaza secreția glandelor suprarenale aruncând în luptă cantități mari de cortizol. Alți hormoni, cum ar fi hormonul de creștere (hGH) sau hormonii tiroidieni, ajung la un nivel critic.
Urmează o cascadă de reacții fiziologice. Sistemul cardiovascular este puternic afectat: tensiunea arterială crește, sângele părăsește regiunile periferice pentru a iriga proritar organele esențiale, inima, plămânii și ficatul. De asemenea, sângele părăsește anumite regiuni ale creierului, ceea ce afectează judecata și concentrarea. Ficatul menține un nivel ridicat de zahăr în sânge pentru protejarea țesutul muscular și osos. Producția de hormoni sexuali precum testosteronul este suprimată. Sistemul imunitar este deprimat de secreția de cortizol, ceea ce face ca organismul să fie mai puțin rezistent la infecții.
Din acest motiv, în faza 2, devin foarte vulnerabili. Din păcate, mulți rămân în această fază de rezistență mult timp după ce provocarea cu care s-au confruntat a fost terminată.
Ce observă proprietarii animalelor? Scăderea apetitului, căderea părului, apatie, diaree și vomă, infecții de piele, accentuarea semnelor din bolile cronice cum ar fi insuficiența cardiacă. Apar des stări septice localizate pe faringe, laringe, trahee.
3. Arsurile solare sau eritemul solar apare prin efectul direct al expunerii la radiații infraroșii, dar în special la ultraviolete. Pericolul este mai mare la câinii cu blana scurtă, tunși sau de culoare deschisă.
Pielea se înroșește, apare o hiperpigmentație, este iritată și uneori dureroasă. Mai mult de atât, crește riscul oncogenezei, un exemplu concludent fiind frecventele tumori în zona urechilor la animalele albe din zona mediteraneană.
Efectul agresiunii termice mai apare și asupra pernuțelor și a zonei ventral (a burții), mai ales la câinii mici, în timpul plimbărilor pe asfaltul sau betonul supraîncălzit.
Ce putem face să combatem răul căldurii și multiplele stări patologice?
Măsurile esențiale sunt foarte simple și la îndemână oricui:
- Să nu lăsăm câinii să stea expuși direct la soare;
- Să nu îi lăsăm să facă efort fizic, mișcare, alergări, plimbări lungi și neesențiale. Animalele ar trebui să stea cât mai nemișcate pentru a se menține mai aproape de metabolismul bazal, adică de temperatura internă minimă;
- Să aibă apă proaspată la discreție.
Alte sfaturi corelate cu perioada caniculară sunt:
- controlul curenților de aer și a aerului condiționat;
- folosirea cremelor de protecție solară, cu condiția să nu se lingă;
- să fie la zi cu vaccinările;
- ajustarea dozelor de medicamente pentru cei care au afecțiuni cronice și sunt sub terapie permanent;
- administrarea de medicatie antioxidantă și protectoare din plante medicinale și vitamine.
