Haydar Ozkan hrăneşte zilnic zeci de căţei fără stăpân pe un teren viran situat la poalele unor turnuri din suburbiile Ankarei, capitala Turciei. Acest apărător al drepturilor animalelor ştie că, fără sprijinul autorităţilor, eforturile sale nu vor fi suficiente pentru a îmbunătăţi condiţiile câinilor de stradă, aflati în prezent în centrul unei controverse virulente în Turcia.
"Aici sunt în jur de 40 de căţei, născuţi din cinci mame. În şase luni, femelele vor avea la rândul lor pui. Dacă nu sunt sterilizaţi, imaginaţi-vă cât de repede putem ajunge la sute de câini", explică el.
Spre deosebire de majoritatea ţărilor europene, câinii şi pisicile fără stăpân, într-un număr considerabil, de câteva milioane în toată ţara, fac parte integrantă din viaţa de zi cu zi a turcilor, dintre care mulţi au grijă de ei.
În Istanbul, pisicile şi câinii pot fi văzuţi la fiecare colţ de stradă, fiind pentru mulţi inseparabili de identitatea oraşului.
"Suntem o societate care coexistă cu animalele. Este o tradiţie. Fiecare cartier are câinii lui şi oamenii care au grijă de ei", concluzionează istoricul Ekrem Isin, autorul unei cărţi despre câinii străzii.
Dar unii, pun acum la îndoială această tradiţie. În decembrie 2021, după atacul unei fetiţe de către doi pitbulli, şeful statului îndemnase municipalităţile să plaseze câinii străzii în adăposturi "pentru a asigura siguranţa cetăţenilor".
"Locul lor nu este în stradă, ci în adăposturi", a lansat el, o declaraţie văzută ca vizând primarul din Istanbul, Ekrem Imamoglu, figură a opoziţiei şi potenţial candidat la alegerile prezidenţiale din iunie 2023.
Cu două luni mai devreme, domnul Imamoglu, un orator elocvent, a fost acuzat că a exagerat cu povestea - care a devenit virală - a lui Boji, un câine de stradă care îşi petrece zilele folosind transportul public în Istanbul.
Controversa a luat o nouă întorsătură când grupurile care solicită "curăţarea străzilor de câini" s-au organizat pe reţelele de socializare. O aplicaţie numită Havrita, care vă permite să fie localizaţi pe o hartă, a fost lansată chiar în luna mai.
"De atunci, au existat mai multe ucideri de câini prin otrăvire, iar discursul care cere eliminarea lor a devenit curent", spune Gulsaniye Ekmekci, de la Baroul din Istanbul, care a depus o plângere împotriva aplicaţiei.
"Havrita a incitat şi la violenţă împotriva voluntarilor care îi hrănesc. Mai mulţi au fost atacaţi", spune Volkan Koç, fondatorul adăpostului Patilikoy din Ankara. Un tribunal din Ankara a interzis în cele din urmă accesul la Havrita.
Printre unii turci, controversa actuală reînvie memoria tragediei de la Hayirsizada (insula blestemată, în limba turcă).
În 1910, în dorinţa de a moderniza Istanbulul după modelul marilor capitale europene, autorităţile otomane au deportat aproape 80.000 de câini vagabonzi pe o insulă pustie din Marea Marmara. Majoritatea au murit de foame şi sete.
"Avem impresia că o sută de ani mai târziu, câinii sunt din nou folosiţi ca ţapi ispăşitori", a spus Serge Avédikian, câştigătorul Palme d'Or 2010 pentru cel mai bun scurtmetraj la Festivalul de Film de la Cannes pentru filmul său având ca subiect drama din insula Hayirsizada. "Problema câinilor reflectă starea de spirit a unei societăţi care se îndoieşte de ea însăşi. O societate civilă paşnică ar putea găsi un acord prin dialog că cel mai bun pentru câini este să fie adoptat", adaugă el.
Pentru Volkan Koç, totuşi, spectrul Hayirsizada este un lucru al trecutului. "Activiştii pentru drepturile animalelor sunt astăzi un grup strâns şi foarte numeros", notează el.
"Europenii au rezolvat această problemă prin sterilizarea câinilor şi adoptarea lor. S-ar putea să fim în urmă cu asta, dar oamenii noştri au o inimă bună. Nu vom lăsa niciodată o minoritate să facă rău animalelor".
VEZI FOTO, în Galeria de imagini de mai jos! ↓
