Sub titlul ''Frumuseţea sacră a României'', cotidianul francez Le Monde a publicat vineri un amplu reportaj despre un periplu la mai multe obiective turistice din Maramureş şi Bucovina. Semnatarul articolului, François Bostnavaron, turist pentru o săptămână în România, pe care o prezintă ca o ''ţară francofilă şi adesea francofonă'', nu-şi ascunde admiraţia faţă de peisajele văzute şi oamenii întâlniţi.
Aeroportul din Cluj-Napoca nu este de dimensiunea lui Roissy, dar totul este la fel de bine, îşi începe el relatarea, remarcând rapiditatea formalităţilor vamale, în aproximativ zece minute, şi a închirierii unei maşini - o Dacia. După sosirea la Cluj, primul obiectiv al excursiei sale este Breb, situat la poalele masivului Gutâi în Valea Marei. Bostnavaron îi linişteşte pe cititori, dând asigurări că ''reţeaua rutieră, în special drumurile principale, este destul de bine întreţinută'', iar peisajele sunt variate, alternând păduri, păşuni şi sate cu case din lemn. A trebuit doar să se obişnuiască cu unele încetiniri, din cauza numeroaselor lucrări şi în special a căruţelor, care apar uneori pe şosea.
La Breb, prima care apare este biserica, ale cărei turle înalte acoperite cu zinc sunt scăldate în lumina soarelui la sfârşitul zilei. Frumuseţea pensiunii la care a făcut rezervare, cu poarta sa sculptată tradiţional, este dublată de primirea ''caldă şi prietenoasă'' a proprietarilor, ''la înălţimea a ceea ce s-ar putea imagina''. Camera este una tipic tradiţională, ca un ''concentrat de artizanat local''. De altfel, localnicii au păstrat în această regiune costumele tradiţionale şi turistul francez a avut ocazia să-i vadă cum ies îmbrăcaţi astfel, la chemarea clopotelor micii biserici, pentru a asista la lunga slujbă de duminică.
În jurul localităţii Breb, abundă locurile de vizitare pentru a descoperi această regiune şicanată de istorie, unde localnicii au fost refractari şi au rezistat tuturor regimurilor, inclusiv în epoca Ceauşescu. Pentru a înţelege bine evoluţia sa, scrie semnatarul articolului, este esenţial de vizitat Muzeul naţional al totalitarismului de la Sighet, unde fiecare celulă este un spaţiu didactic ce permite înţelegerea modului în care s-a dezvoltat rezistenţa anticomunistă. Tot la Sighet, François Bostnavaron a vizitat sinagoga în stil baroc şi casa natală a lui Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1986, decedat la 2 iulie, care s-a născut în acest oraş hasidic unde mai mult de jumătate din locuitori erau evrei până în 1944, înainte de deportarea lor în masă. Sighet a fost mult timp un far al culturii evreieşti în Europa Centrală, scrie Le Monde.
De la Sighet, într-o jumătate de oră se ajunge la Săpânţa, oraş faimos pentru "Cimitirul vesel", îşi continuă relatarea François Bostnavaron, care descrie locul ca o asociere prolifică între un Rousseau local, un sculptor amator şi un antreprenor de pompe funebre. Stan Ioan Pătraş, cel căruia îi datorăm acest cimitir extraordinar, a fost un pic din cei trei la un loc, estimează autorul reportajului, descriind în mod detaliat pentru cititori prin ce se face atât de remarcat acest loc.
Excursia lui François Bostnavaron continuă la mănăstirea Bârsana, la Rozavlea, Ieud, Moldoviţa, Prislop, călătoria de mai multe zile alternând pe drumuri de munte, păduri de pin sau sate, în farmecul culorilor toamnei ce amintesc de Vestul canadian. Mănăstirile urmează una după alta, Humor, Voroneţ cu albastrul său celebru, supranumită "Capela Sixtină a Orientului", biserica Arbore... din lemn masiv, cu faţade pictate şi colorate, Suceviţa, ale cărei fresce exterioare sunt incluse în patrimoniul mondial UNESCO. Bostnavaron laudă bucătăria locală, este încântat de casele tradiţionale, dar remarcă şi unele mai moderne, ''adesea asociate cu o maşină de marcă nemţească, simbol al succesului''.
Revenind la Cluj în încheierea excursiei sale, Bostnavaron descrie oraşul ca fiind foarte cosmopolit şi, mai presus de toate, foarte conectat. În opinia lui, acest lucru se datorează în parte numărului mare de studenţi, mai ales la medicină. ''Nu este neobişnuit să auzi vorbindu-se în franceză şi există un motiv bun: mulţi studenţi care au ratat primul an în Franţa vin să îşi încerce norocul aici'', scrie Bostnavaron în finalul reportajulului său.
