Misiunea Kepler, lansată de NASA, a identificat primele planete de mărimea Terrei situate în afara sistemului nostru solar, care orbitează în jurul unei stele asemănătoare Soarelui, această descoperire reprezentând o bornă importantă în programul de căutare a unor planete asemănătoare Pământului.
Planetele, numite Kepler-20e şi Kepler-20f, sunt totuşi prea aproape de steaua lor faţă de zona optimă de locuire pentru a putea exista apă în stare lichidă pe suprafaţa lor, însă acestea sunt cele mai mici exoplanete descoperite până acum în jurul unei stele asemănătoare Soarelui. Kepler-20e este puţin mai mică decât planeta Venus, raza acesteia măsurând 87% din cea a Terrei, iar Kepler-20f este puţin mai mare decât Pământul, având raza de 1,03 ori mai mare decât cea a Terrei, potrivit site-ului NASA. Ambele planete sunt într-un sistem de cinci planete, numit Kepler-20, aflat la aproximativ 1.000 de ani lumină depărtare, în constelaţia Lira.
Kepler-20e orbitează în jurul stelei mamă la fiecare 6,1 zile, iar Kepler-20f la fiecare 19,6 zile. Această mişcare de revoluţie foarte scurtă indică faptul că pe suprafaţa lor este un mediu foarte fierbinte, inospitalier. Temperatura de pe Kepler-20f ar fi de aproximativ 426 de grade Celsius, o temperatură similară cu cea de pe suprafaţa planetei Mercur. Pe Kepler-20e, temperatura se pare că depăşeşte 760 de grade Celsius. "Această descoperire demonstrează pentru prima dată faptul că planete de mărimea Terrei există şi în jurul altor stele, iar noi am fost capabili să le descoperim", a declarat Francois Fressin, de la Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics din Cambridge, Massachusetts (SUA).
Sistemul Kepler are încă trei planete, mai mari decât Pământul, dar mai mici decât Neptun. Orbitele celor cinci planete se află la o distanţă de steaua mamă ce nu depăşeşte orbita planetei Mercur din sistemul nostru Solar. Steaua mamă face parte din aceeaşi clasă cu Soarele, tip G, deşi este puţin mai mică şi mai rece. Prin comparaţie cu sistemul nostru solar, unde planetele mici, stâncoase se află pe orbite apropiate de Soare, iar cele mari, gazoase pe orbitele mai îndepărtate, în sistemul Kepler aranjamentul este neaşteptat, planetele alternând ca dimensiune: mare, mică, mare, mică şi mare.
Oamenii de ştiinţă nu sunt foarte siguri cum au evoluat sistemele planetare, însă ei nu cred că planetele s-au format în locaţiile lor actuale. Ei susţin că planetele s-au format mai departe de stelele de care aparţin şi apoi au migrat în interiorul sistemelor, cel mai probabil prin interacţiunea cu discul de materie din care provin. Acest lucru a permis menţinerea spaţiului dintre planete în ciuda dimensiunilor diferite.
Telescopul Kepler detectează planetele măsurând petele observate în luminozitatea aştrilor, de câte ori acestea traversează prin faţa stelelor de care aparţin. Cercetătorii din echipa telescopului Kepler consideră ca fiind "semn de planetă" după detectarea a cel puţin trei treceri prin faţa stelei.
La începutul lunii decembrie, specialiştii de la NASA au confirmat existenţa unei planete foarte asemănătoare Pământului, care are caracteristici propice vieţii. Planeta se numeşte Kepler-22b şi are o masă de 2,4 ori mai mare decât cea a Terrei. Se află la o distanţă de circa 600 de ani lumină şi efectuează o rotaţie completă în jurul stelei sale în 290 de zile.
"În jocul cosmic «de-a v-aţi ascunselea», găsirea planetelor cu dimensiuni şi temperaturi ideale se pare că este o chestiune de timp", spune Natalie Batalha, profesor de astronomie şi fizică la Universitatea de stat San Jose. Lansată în martie 2009, sonda Kepler are misiunea de a căuta planete asemănătoare Terrei, care pot să adăpostească viaţa, observând peste 100.000 de stele asemănătoare Soarelui din sistemul nostru solar, situate în constelaţiile Lebedei şi Lirei, în interiorul Căii Lactee.
NASA a anunţat, la începutul anului 2010, că sonda americană a descoperit primele ei cinci exoplanete, însă acestea erau prea fierbinţi pentru a adăposti forme de viaţă. Kepler a descoperit şi câteva "bizarerii" cosmice, precum o stea care are pe orbită un mic corp ceresc a cărui temperatură este mai mare decât temperatura astrului. Principalul instrument de la bordul sondei Kepler este un fotometru ce permite detectarea celor mai slabe schimbări luminoase care indică trecerea unei planete prin faţa stelei ei.
