Oul a fost considerat încă din Antichitate un aliment valoros. Învătaţi precum Pitagora au considerat chiar consumul ouălor drept germene al unei noi vieţi. Alţi filosofi au comparat oul cu cele patru elemente: coaja simbolizează pământul, bula de aer din ou – aerul, albuşul – apa şi gălbenuşul – focul.
La multe popoare, oul era adus drept ofrandă la sărbătorile religioase. La fel şi ouăle pictate sau vopsite. Acestea se întâlnesc în vechile culturi ale chinezilor, egiptenilor şi persilor, care numeau sărbătorirea anului nou la ei, primăvara, “festivitatea ouălor roşii”. Cultura creştină de mai târziu a adus ouăle roşii de Paşte.
De ce se vopsesc ouăle de Paşti?
Din marţea Săptămânii Mari, dar mai ales în zilele de joi, vineri şi sâmbătă, în toate gospodăriile bucovinene se vopsesc ouăle roşii de Paşti.
Obiceiul folosirii ouălor colorate în practicile de renovare a timpului primăvara, când se serba, odinioară, Anul Nou, ţine de mitul cosmogonic al oului primordial, pe care îl găsim şi în unele legende bucovinene.
Preluate de creştinism, ouăle roşii simbolizează sângele vărsat de Fiul Domnului întru mântuirea omenirii şi miracolul renaşterii Sale, devenind elementul definitoriu al sărbătorii pascale.
În Bucovina ouăle de Paşti sunt numite cu un termen generic "merişoare" şi erau, la început, colorate numai în roşu ("roşeţe") pentru că mai târziu să se răspândească şi practica vopsirii în galben ("gălbiniţe"), în verde ("verdeţe"), în albastru ("albăstrele") şi în negru ("negreţe"). Altădată, culorile se obţineau numai din plante ce erau puse la macerat în Duminica Floriilor. Astăzi, acest obicei este în mare parte pierdut, femeile folosind culori acrilice pentru vopsirea tuturor ouălor de Paşti.
De la vopsire la „închistrire”
Cele mai frumoase ouă de Paşti, care fac şi acum faima Bucovinei, sunt ouăle «închistrite», numite impropriu ouă încondeiate. Tehnica folosită este aceea a păstrării culorii de fond şi constă în trasarea pe ou a unor desene, cu ajutorul cerii de albine topită, şi scufundarea succesivă în băi de culoare (galbenă, roşie şi neagră). Unealta folosită se numeşte chişiţă şi este un beţişor de lemn ce are fixat la unul din capete o pâlnie minusculă confecţionată din alamă, prin care este petrecut un fir de păr de porc. La sfârşit, după "scriere" şi "îmbăiere", oul se încălzeşte puţin şi, cu ajutorul unei cârpe, de asemenea uşor încălzită, se îndepărtează straturile de ceară, punându-se în evidenţă desenul. Cele mai răspândite motive folosite la închistrirea ouălor sunt crucea Paştelui, floarea Paştelui, cărarea ciobanului sau cărarea rătăcită, brâul şi desăgii popii, brăduţul, frunza de stejar, albină, peştele, coarnele berbecului, cârja ciobanului, steaua ciobanului, inelul ciobanului, fluierul ciobanului, "patruzeci de clinişori", vârtelniţa, creasta cocoşului, broasca, fierul plugului, uliţa satului, grebla, sapa etc.
În trecut culorile utilizate se obţineau din plante, fierbându-se frunzele, florile, coaja sau tulpina acestora:
- roşu: coajă de măr dulce, frunze şi flori de măr dulce, roibă, flori de şovârv, coajă de măceş, etc.
- albastru: flori de viorele.
- verde: frunze de nuc, coajă de arin, coajă şi mugur de măr pădureţ, floarea-soarelui, etc.
- galben: coji de ceapă, coajă de lemn pădureţ, coajă de lemnul câinelui, coajă de malin, etc.
- negru (ouăle negre simbolizează durerea lui Iisus): coaja verde a nucilor, coajă şi fructe de arin, etc.
Vechimea obiceiului poate fi doar bănuită. Există bătrâni care îşi amintesc că străbunii lor vorbeau de practici de fertilizare săvârşite de tinere perechi care îngropau "ouă desenate" la marginea câmpului, în noaptea de Înviere, ceea ce plasează obiceiul în vremuri precreştine. Aceeaşi vechime pare a fi demonstrată şi de perpetuarea unui model numit "cireşica"- ce este aproape identic cu "vârtelniţa" întâlnită pe ceramica de tip Cucuteni - sau a motivului numit "cărarea rătăcită", cel mai greu de realizat (el se desfăşoară pe întreaga suprafaţă a oului sub forma unei spirale cu volute), motiv ce este o formă originală de reprezentare a Căii Lactee, numită Cărarea Ciobanului în comunităţile de oieri.
Ouăle închistrite începeau a fi "muncite" de pe la mijlocul Postului Mare. De regulă, ele nu se mâncau. După ce erau sfinţite în noaptea de Înviere, erau dăruite rudelor şi celor dragi şi erau păstrate în apropierea icoanelor până la Paştele următor.
Încondeierea ouălor de Paşti se începe cu împărţirea câmpurilor ornamentale de-a lungul şi de-a latul oului. Aşa se ajunge la două, patru, şase, opt sau chiar mai multe suprafeţe, cu ajutorul liniilor trasate. Aceste linii, cât şi primele motive trasate cu ceară încălzită ce se scurge din vârful condeiului, acoperă unele părţi din suprafaţa albă a oului. Oul este introdus apoi într-o baie de culoare galbenă, după care se scoate şi se usucă. Acum începe "scrisul" altor motive de culoare galbenă; apoi se continuă cu roşu şi, de obicei, se termină cu negru sau altă culoare închisă. La sfârşit, oul se usucă prin încălzire uşoară şi se şterg liniile de ceară.
Dar cum se formează, concret, un ou?
După cum ştiaţi sau poate nu, o găină este capabilă să producă sute de ouă în decurs de un an (circa 250) fără ca prezenţa unui cocoş să fie necesară. Prezenţa falnicului moţat este necesară doar pentru fecundarea ouălor. Găinuşele ar putea deci oua liniştite o viaţă întreagă, dar uneori simt nevoia să clocească, aşadar este nevoie de ouă fertilizate. Pentru ca instinctul lor de a cloci să nu fie stimulat trebuie să avem grijă să luăm rapid ouăle din cuibar.
Un lucru mai puţin ştiut este că găinile nu pot face ouă în absenţa unui factor esenţial: lumina. Se pare că în ochii păsărilor există o glandă fotoreceptoare care, în momentul în care este expusă la lumină suficientă, determină producţia unui hormon care la rândul lui influenţează producţia de ovule. Din acest motiv, în lunile de iarnă adunăm mai puţine ouă din cuibar sau chiar deloc, pentru că intensitatea luminii scade şi odată cu ea şi producţia de hormoni. Pentru că hrana proaspătă şi verdeţurile lipsesc şi ele, păsările îşi păstrează astfel rezervele de energie. Din fericire (sau nu) pentru noi, lumina artificială funcţionează la fel de eficient, iar găinile din crescătorii reuşesc să producă ouă cu regularitate, indiferent de anotimp.
Un ou se formează în decurs de 24-26 de ore în interiorul păsării. În timp ce la mamifere există două ovare, păsările au numai unul complet format, în partea stângă. Atrofierea organului drept se explică prin faptul că în anumite situaţii, dacă s-ar forma două ouă, acestea s-ar ciocni unul de altul şi s-ar sparge. Astfel, mama natură a ştiut, încă o dată, să aranjeze cel mai bine lucrurile.
Mai multe mii de ovule se află în ovarul unei găini sănătoase. Dintr-un strat celular în formă de bilă se formează foliculii care seamănă cu un strugure cu tijă, fixat în ovar. La început, un ovul formează gălbenuşul. Atunci când are loc ovulaţia, foliculul se rupe, iar gălbenuşul este trimis în oviduct. Până să ajungă în uter, gălbenuşul se acoperă cu un strat de albumină (albuşul). Coaja, care conţine foarte mult carbonat de calciu, se formează în interiorul uterului. Glandele uterului secretă o substanţă calcaroasă care învăluie oul gata dezvoltat, se întăreşte şi formează, astfel, coaja.
După ce coaja a acoperit oul, acesta este expulzat prin acelaşi orificiu (cloacă) prin care găina elimină şi fecalele. Da, se pare că ăsta e traseul alimentului pe care-l savurăm la fiecare mic dejun...
La circa 30 de minute după ce a fost eliminat oul format, procesul reîncepe. La găinile mai tinere, acest proces e uneori perturbat de producţia hormonală încă haotică şi atunci apar cazuri în care un ou va avea două gălbenuşuri sau va conţine chiar un alt ou întreg. Şi asta pentru că în timpul formării unui ou, un al doilea ovul poate fi eliminat mai rapid şi cele două ouă se vor acoperi cu aceeaşi coajă.
Mai exista şi ouă fără gălbenuş. Pentru această anomalie poate fi răspunzătoare o iritaţie nervoasă a glandelor pereţilor trompelor, ele producând ouă limpezi, în prezenţa unui fals stimul.
Nuanţele de alb şi de galben ale albuşului, respectiv gălbenuşului de ou, variază în funcţie de cât de proaspăt este acesta. Un albuş tulbure indică faptul că oul este foarte proaspăt, unul mai transparent arată deja o anumită vechime, iar albuşul cu nuanţe de roz indică faptul ca oul s-a stricat şi că nu mai trebuie consumat. Albuşul de ou are în componenţă niacină (vitamina B3), riboflavină (vitamina B2), clor, magneziu, potasiu, sodiu şi sulf. De fapt, conţine circa 57% din proteinele dintr-un ou. Culoarea gălbenuşului de ou este determinată de hrana pe care o primeşte găina. Cu cât sunt mai galbene sau portocalii vegetalele sau grăunţele pe care aceasta le mănâncă, cu atât mai colorat va fi gălbenuşul.
