Deşertul Sahara s-a extins cu circa 10% în aproape 100 de ani, conform unui nou studiu efectuat recent în Statele Unite şi publicat la sfârşitul săptămânii trecute.
Sahara, cel mai mare deşert din lume, cu o întindere oficială de 9.200.000 kilometri pătraţi, aproximativ cât Statele Unite - 9.834.000 kilometri pătraţi - s-a extins cu o suprafaţă situată între 11% şi 18%, în funcţie de sezon, potrivit studiului publicat joi în American Meteorological Society's Journal of Climate, citat de UPI.
Oamenii de ştiinţă au analizat datele privind precipitaţiile anuale înregistrate pe teritoriul Africii între 1920 şi 2013. Când media anuală a precipitaţiilor este de 10 centimetri de ploaie pe an sau sub această valoare, zona este considerată deşert, notează sursa citată.
''Tendinţele din Africa conform cărora verile călduroase devin mai fierbinţi, iar sezoanele ploioase seacă sunt asociate cu factori printre care se numără creşterea cantităţii de gaze cu efect de seră şi de aerosoli din atmosferă'', a declarat într-un comunicat de presă Ming Cai, director de program în cadrul Departamentului pentru ştiinţe atmosferice şi geospaţiale a Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă din Statele Unite, care a finanţat cercetarea.
''Aceste tendinţe au un efect devastator asupra africanilor, ale căror vieţi depind de economiile bazate pe agricultură", a adăugat Cai.
Cea mai semnificativă extindere a deşertului a fost observată în timpul verilor, când Sahara a crescut cu 16% pe parcursul perioadei de 93 de ani. La fel ca în cazul altor suprafeţe deşertice, limitele deşertului Sahara fluctuează în funcţie de anotimpuri.
Cele mai semnificative diferenţe au fost observate în zonele din nordul şi sudul acestui deşert
Potrivit cercetătorilor, o treime din acest proces de expansiune poate fi atribuită schimbărilor climatice determinate de om, iar restul de două treimi sunt asociate ciclurilor climatice naturale.
''Deşerturile se formează de obicei în regiunile subtropicale din cauza circulaţiei atmosferice Hadley care face ca aerul de la suprafaţă să se ridice la Ecuator şi să coboare în zonele subtropicale'', a declarat Sumant Nigam, om de ştiinţă specializat în ştiinţa atmosferică şi a oceanelor la Universitatea Maryland. Această circulaţie atmosferică are un efect de uscare.
''Este probabil ca schimbările climatice să accentueze circulaţia Hadley cauzând avansarea spre nord a deşerturilor subtropicale'', a mai spus Nigam adăugând că expansiunea către sud a Sahara sugerează ''acţiunea unor mecanisme adiţionale".
Oamenii de ştiinţă intenţionează să cerceteze în profunzime aceste potenţiale cauze. ''Următorul nostru pas va fi să aflăm ce cauzează aceste tendinţe, în Sahara şi în alte regiuni'', a declarat Natalie Thomas, unul dintre autorii principali ai studiului, om de ştiinţă la Maryland.
Extinderea zonelor aride va avea consecinţe devastatoare asupra culturilor agricole, au notat cercetătorii.
''Spre exemplu, am început deja să analizăm tendinţele temperaturilor sezoniere din America de Nord'', a spus Thomas. "Aici, iernile devin mai calde, însă verile se menţin aproximativ la fel. În Africa, lucrurile stau invers - iernile sunt stabile, însă verile devin mai călduroase. Aşadar, efectele din Africa sunt deja mai severe", a adăugat ea.
Lacul Ciad, situat într-o zonă de tranziţie între deşertul Sahara şi savanele fertile, este afectat direct de acest fenomen. ''Tot bazinul Ciad se află în regiunea în care Sahara se extinde către sud, iar lacul seacă'', a spus Nigam. "Este o amprentă foarte vizibilă a reducerii precipitaţiilor nu doar local, ci de-a lungul întregii regiuni. Este un indicator al împuţinării apei din lacul Ciad'', a adăugat specialistul.
