Faima (vanitatea, egoul) şi umilinţa (smerenia) sunt două atitudini diferite, în opoziţie chiar, care îl ajută sau îl îndepărtează pe om de el însuşi. Faima este ceea ce vrem să fie transpusă din afară noastră în interiorul nostru, iar de cealaltă parte, umilinţa are legătură cu stările noastre interioare, independent de reacţiile exteriorului.
În opinia psihologului Alexandru Pleşea, faima este personalitate, ea se învaţă şi creşte odată cu contextul social, nu este proprietatea noastră intrinsecă, ci este împrumutată, dobândită, strânsă din comportamentele altora. De cealaltă parte, umilinţa este esenţa din noi, este ceea ce este al nostru şi nu poate fi luat, ci doar acoperit până când faima dispare sau până când o considerăm inutilă pentru scopurile noastre mai înalte.
“Faima te suge de efort, te lasă epuizat, iar umilinţa îţi dă efort şi te încarcă oricât de epuizat ai fi. Faima aduce probleme şi temeri sociale, iar umilinţa stabilizează şi zideşte acceptarea, înţelegerea şi iubirea la un loc. Faima duce la stres şi mulţi bani, umilinţa duce la linişte şi puţini bani. Faima strânge vanitatea altora, umilinţa strânge dragostea altora. Faima provoacă instabilitatea mentală şi emoţională, pentru că ea se hrăneşte cu ce este în afară, iar ce este în afară nu este constant. De cealaltă parte, umilinţa provoacă opusul, stabilitatea mentală şi emoţională, în ciuda exteriorului care nu permite constanţa. Faima îl duce pe om la pierzanie sufletească, iar umilinţa îl duce la creare sufletească. Faima este despre a fi cunoscut, prin diverse forme, de către oamenii de rând. Umilinţa este de a fi recunoscut de Divinitate, oricare ar fi ea”, explică psihologul.
Exemple din viaţa reală
Privite din perspectiva “faimă vs. umilinţă”, specialistul este de părere că suntem puşi constant în faţa alegerilor: alegem ori să ne simţim împliniţi sufleteşte pentru gestul nostru, ori să ne dorim recunoşterea celor din jurul nostru.
- Să oferi locul unui bătrân în autobuz, o faci ca să se simtă bătrânul bine sau să te simţi tu bine că ai facut-o? (prima este din umilinţă, a doua este pentru faimă – ego).
- Vrei să devii cel mai bun cântăreţ. O faci pentru alţii, ca să ajungă ei la inima lor sau pentru tine ca să devii celebru? (prima este din umilinţă, a doua este pentru faimă – ego).
- Vrei să ai afacerea ta, o faci pentru transformarea ta cât şi a vieţii unor oameni sau o faci pentru a-ţi lua tu casă şi ei toată viaţa chirie? (prima este din umilinţă, a doua este pentru faimă – ego).
- Vrei să scrii o carte. O faci pentru ca alţii să aducă ceva util în viaţa lor sau ca tu să apari ca fiind un poet solemn? (prima este din umilinţă, a doua este pentru faimă – ego).
