Elefanţii de Sumatra, Elephas maximus sumatranus, specie endemică aceste insule indoneziene, se confruntă cu un declin accelerat, în prezent în mediul natural trăind între 2.400 şi 2.800 de exemplare, fapt care-i plasează pe lista animalelor în pericol critic de dispariţie, conform organizaţiei World Wildlife Fund (WWF).
Nişte uriaşi blânzi şi adorabili, elefanţii de Sumatra pot ajunge până la 2,75 metri înălţime la greabăn şi pot cântări până la 5 tone. Aceste animale trăiesc în pădurile tropicale umede din Sumatra şi contribuie la menţinerea unui ecosistem sănătos pentru că se hrănesc cu o varietate mare de plante cărora le împrăştie apoi seminţele. Ei împart habitatul cu alte câteva specii ameninţate, precum rinocerul de Sumatra, tigrul şi urangutanul.
Principala ameninţare pentru elefantul de Sumatra este legată de pierderea habitatului din cauza defrişărilor în scopuri agricole, în special legate de producţia nesustenabilă de ulei de palmier. Uleiul de palmier este folosit în compoziţia a aproximativ 50% dintre produsele de pe rafturile supermarketurilor şi cu toate acestea trece neobservat, fiind doar unul dintre ingredientele ce se regăsesc în majoritatea alimentelor procesate.
Spre exemplu, americanii consumă cea mai mare cantitate de ulei de palmier atunci când mănâncă tăiţei instant. Aceşti tăiţei ieftini şi uşor de preparat sunt prăjiţi în ulei de palmier pentru a deveni crocanţi şi uscaţi. Multe produse pe bază de tăiţei instant conţin până la 20% ulei de palmier din greutatea totală. Din păcate, susţine WWF, multe dintre produsele pe bază de tăiţei instant nu sunt certificate pentru folosirea de ulei de palmier obţinut din recolte sustenabile.
O altă ameninţare cu care se confruntă elefanţii de Sumatra este braconajul. Aceste animale au colţii mai mici decât elefanţii africani, dar cu toate acestea îi tentează pe braconieri.
În cursul anului 2012 catalogarea elefantului de Sumatra a fost schimbată din "specie ameninţată" în "specie în pericol critic de dispariţie", după ce populaţia a scăzut la jumătate într-o singură generaţie — un declin pus în special pe seama pierderii habitatului. În Sumatra s-a produs cele mai agresive defrişări din habitatul elefanţilor asiatici, efectul direct fiind dispariţia elefanţilor din multe regiuni. Astfel, aproximativ două treimi din suprafaţa de pădure tropicală a insulei a fost defrişată în ultimii 25 de ani, şi aproape 70% din habitatul elefanţilor de Sumatra a fost pierdut într-o singură generaţie. În provincia Riau din Sumatra, defrişările excesive au dus la pierderea a 80% din populaţia de elefanţi în ultimii 25 de ani.
Din cauza defrişărilor rapide din Sumatra, elefanţii ajung din ce în ce mai des să intre în contact cu oamenii, apropiindu-se de aşezări în căutare de hrană. Astfel animalele ajung să distrugă culturi şi chiar să dărâme case şi adăposturi şi uneori chiar să rănească sau chiar să ucidă oameni. Familiile afectate de astfel de incidente se răzbună şi otrăvesc sau împuşcă elefanţii, iar spirala violenţei nu se va sfârşi decât după dispariţia completă a acestei specii endemice, mai avertizează WWF.
