În mod normal, activitatea solară ce urmează un ciclu de 11 ani, va atinge apogeul în 2013 după care va scădea treptat. Astronomii susţin însă că următoarea perioadă de apogeu va fi mult mai puţin intensă decât în mod normal, sau chiar ar putea să nu se mai producă. Acest fenomen ar afecta clima pe glob pentru că şi în trecut, perioadele de minimă activitate solară au fost asociate cu scăderi ale temperaturii medii globale.
Astfel, între anii 1645 şi 1715 nu a fost observată aproape nicio pată solară, iar această perioadă de calm solar a fost denumită Maunder Minimum. În această perioadă în Europa s-au manifestat ierni neobişnuit de grele, iar oamenii de ştiinţă sunt de părere că planeta a trecut printr-o mini-epocă glaciară. În nord-vestul Europei temperatura medie anuală a fost cu 1 grad Celsius mai scăzută faţă de media normală, iar la nivel global temperatura a fost mai scăzută cu 0,5 grade Celsius faţă de normal.
Deşi nu există decât dovezi tangenţiale că activitatea solară redusă duce la instaurarea unor mini perioade glaciare pe Pământ, majoritatea oamenilor de ştiinţă tind să creadă că lucrurile stau aşa.
Petele solare sunt zone mai întunecate la suprafaţa Soarelui, provocate de apariţia unor câmpuri magnetice puternice ce modifică cursul normal al fluxurilor de gaze fierbinţi. În mod paradoxal, atunci când se înregistrează mai multe astfel de pete solare, intensitatea solară totală, sau radiaţia solară totală - este de asemenea la un maxim.
Frank Hill, de la Observatorul Naţional Solar din New Mexico, care a participat la unul din aceste trei studii, susţine că, "faptul că trei cercetări independente au ajuns la aceaşi concluzie ar trebui să ne dea de gândit".
De cealaltă parte însă, Joanna Haigh profesor de fizică atmosferică la Imperial College din Londra este de părere că procesul de încălzire globală poate compensa orice efect de răcire rezultat din scăderea activităţii solare. Dacă pe timp scurt, această informaţie este oarecum liniştitoare, pe termen mediu, odată ce activitatea solară va reveni la intensitate anormală, procesul de încălzire globală redevine principala ameninţare pentru ecosistemul terestru.
Astfel, între anii 1645 şi 1715 nu a fost observată aproape nicio pată solară, iar această perioadă de calm solar a fost denumită Maunder Minimum. În această perioadă în Europa s-au manifestat ierni neobişnuit de grele, iar oamenii de ştiinţă sunt de părere că planeta a trecut printr-o mini-epocă glaciară. În nord-vestul Europei temperatura medie anuală a fost cu 1 grad Celsius mai scăzută faţă de media normală, iar la nivel global temperatura a fost mai scăzută cu 0,5 grade Celsius faţă de normal.
Deşi nu există decât dovezi tangenţiale că activitatea solară redusă duce la instaurarea unor mini perioade glaciare pe Pământ, majoritatea oamenilor de ştiinţă tind să creadă că lucrurile stau aşa.
Petele solare sunt zone mai întunecate la suprafaţa Soarelui, provocate de apariţia unor câmpuri magnetice puternice ce modifică cursul normal al fluxurilor de gaze fierbinţi. În mod paradoxal, atunci când se înregistrează mai multe astfel de pete solare, intensitatea solară totală, sau radiaţia solară totală - este de asemenea la un maxim.
Frank Hill, de la Observatorul Naţional Solar din New Mexico, care a participat la unul din aceste trei studii, susţine că, "faptul că trei cercetări independente au ajuns la aceaşi concluzie ar trebui să ne dea de gândit".
De cealaltă parte însă, Joanna Haigh profesor de fizică atmosferică la Imperial College din Londra este de părere că procesul de încălzire globală poate compensa orice efect de răcire rezultat din scăderea activităţii solare. Dacă pe timp scurt, această informaţie este oarecum liniştitoare, pe termen mediu, odată ce activitatea solară va reveni la intensitate anormală, procesul de încălzire globală redevine principala ameninţare pentru ecosistemul terestru.
