De fiecare dată, în luna august, poate fi admirat curentul de meteori Perseide. Anul acesta, fenomenul astronomic va înregistra un maxim în noaptea de 11 spre 12 august, perioada de activitate a acestora fiind între 17 iulie şi 26 august. Maximul curentului va putea fi observat începând cu ora 22.00.
Potrivit astronomilor, cea mai buna perioadă de observare este după miezul nopţii până dimineaţa. Orice meteor al cărui traiectorie inversă ajunge în constelaţia Cassiopeia (între Cassiopeia şi Perseu) este o „perseidă”.
Anul acesta Luna va fi în faza de Ultimul Pătrar, răsărind după miezul nopţii. Lumina acesteia nu va deranja cu mult observaţiile pe parcusul nopţii aşa că vor putea fi văzuţi mai mulţi meteori. Cei ce vor observa din zonele cu cer curat, pot vedea maxim 100 de meteori pe oră. Cei ce observă din oraşe vor vedea 10-20 de meteori pe oră.
Privind bolta cerească, se vor vedea stelele şi Calea Lactee. Uneori o dâră luminoasă, ce va dura mai puţin de o secundă, se va vedea printre stele. În vechime părea că una din stelele de pe cer a căzut, de aici venind numele de „stea căzătoare".
Denumite după constelaţia din care par că vin, Perseidele reprezintă unul dintre numeroasele roiuri de meteori activi într-un an. Perseidele sunt cunoscute pentru că este perioada concediilor şi a vacanţelor, perioada din an când oamenii petrec mai mult timp sub cerul liber, noaptea.
Curentul de meteori al Perseidelor este cel mai cunoscut de publicul larg dintre toţi curenţii majori de peste an, atât datorită faptului că el a prezentat de-a lungul timpului o activitate regulată (fiind observat de cel puţin 2000 de ani), cât şi pentru simplul motiv că perioada sa de activitate îndelungată oferă condiţii ideale de observare pentru cei ce o privesc din emisfera nordică. Este unul dintre cei mai dinamici curenţi meteori, datorită trecerii, în 1992, a cometei-părinte, Swift-Tuttle, la periheliu - punctul cel mai apropiat de Soare - ocazie cu care s-a produs o intensificare a activităţii. Frecvenţa meteorilor a fost de 400 pe oră în 1991 şi 1992, apoi a scăzut la circa 100 pe oră în 1999.
Primele observaţii despre vizibilitatea unui astfel de fenomen se găsesc în cronici chinezeşti, unde se spune că, în anul 36, într-o singură noapte, au fost văzuţi peste 100 de meteori. Primul observator care a determinat rata orară a curentului de meteori al Perseidelor a fost Eduard Heis care, în 1839, a numărat 160 de meteori pe oră. Calculul orbitei Perseidelor a fost realizat între 1864-1866 de Giovanni Schiparelli (1835-1910). El a constatat o strânsă legătură a fenomenului cu orbita cometei Swift-Tuttle, care trece prin apropierea Soarelui o dată la 120 de ani. Numele de Perseide a fost dat tot de Schiparelli în 1866.
