Unul dintre misterele persistente ale sistemului solar care a aprins imaginaţia multor astronomi şi astrofizicieni, cel cu privire la originea inelelor gigantului gazos Saturn, pare să fie dezlegat în sfârşit conform unui nou studiu care susţine că aceste inele ar fi urmele unei crime cosmice, informează Associated Press. Victima acestei crime ar fi una dintre lunile lui Saturn ce a dispărut în urmă cu 4,5 miliarde de ani. Suspectul acestei investigaţii este un disc de hidrogen ce înconjura în urmă cu peste 4,5 miliarde de ani planeta Saturn, fiind iniţiatorul şi martorul naşterii sistemului de sateliţi ai gigantului gazos. Acest disc de gaz a dispărut la rândul său din sistemul lui Saturn. Acest disc de gaz a provocat căderea de pe orbită a unuia dintre sateliţii lui Saturn iar în urma ciocnirii cu planeta au apărut inelele caracteristice ale acesteia. Pe măsură ce satelitul cobora în spirală spre planeta Saturn, învelişurile sale exterioare de gheaţă au fost rupte şi au rămas pe orbită, formând inele gigantului gazos, conform studiului publicat în numărul de duminică al revistei Nature.
În această crimă cosmică „Saturn a jucat rolul complicelui”, a comentat autoarea studiului, Robin Canup, astronom la Southwest Research Institute din Boulder, Colorado.
Misterul inelelor lui Saturn „i-a preocupat pe oameni de secole”, a precizat şi astronomul Joe Burns, care nu a participat la studiu, dar susţine că noua teorie are sens.
Până în prezent principalele teorii despre naşterea inelelor susţineau fie că doi dintre sateliţii lui Saturn s-au ciocnit unul de altul sau că un asteroid de mari dimensiuni a pulverizat o astfel de lună.
Problema acestor teorii era legată de însuşi natura inelelor. Lunile lui Saturn sunt compuse în proporţii aproape egale din rocă şi gheaţă, pe când inele sunt în proporţie de 95% compuse din gheaţă, iar în trecut ar fi putut fi alcătuite în întregime din gheaţă. Dacă aceste inele ar fi rezultatul unei ciocniri între doi sateliţi ai planetei, în compoziţia lor ar fi intrat mai multă rocă.
Din acest motiv Robin Canup a avansat ideea că ceva ar fi trebuit să rupă învelişul exterior de gheaţă al unui satelit, iar acest satelit ar fi trebuit să fie de dimensiuni mari. Teoria acesteia se întoarce în timp în urmă cu câteva miliarde de ani, perioadă în care se formau sateliţii lui Saturn. Un disc uriaş de hidrogen înconjura planeta şi contribuia de asemenea la formarea sateliţilor săi naturali dar şi la distrugerea unei părţi din aceştia.
Sateliţii de dimensiuni mari aflaţi prea aproape de planetă s-au prăbuşit probabil pe aceasta, atraşi de acest disc de hidrogen. Aceste prăbuşiri au durat aproximativ 10.000 de ani, până la stabilizarea sistemului de sateliţi al planetei.
Conform modelului de simulare computerizată folosit de Robin Canup, uriaşa forţă gravitaţională a planetei a smuls învelişul de gheaţă al unui satelit de la o distanţă suficient de mare pentru ca acest înveliş să rămână suspendat pe orbită, formând celebrele inele. Primele inele rezultate erau de 10 până la 100 de ori mai groase decât cele din prezent, însă în timp o parte din gheaţa care forma aceste inele a căzut pe sateliţii mici şi apropiaţi ai planetei. Astfel unul dintre sateliţii mari a fost distrus de planetă şi transformat în inele şi materie pentru alţi sateliţi mai mici.
Această teorie poate explica şi existenţa satelitului Tethis, o ciudată lună apropiată de Saturn, a cărei existenţă nu a putut fi până în prezent explicată.
Saturn are 62 de luni, dintre care 53 catalogate. Noi luni sunt descoperite regulat de sonda Cassini aparţinând NASA.
Această teorie nu explică însă modul în care au apărut sisteme de inele în jurul altor planete din sistemul solar, aşa cum sunt Jupiter, Neptun şi Uranus, inele ce probabil s-au format în mod diferit, conform lui Robin Canup.
Larry Esposito, astronomul ce a descoperit unul dintre inele lui Saturn a catalogat noua teorie drept „o idee foarte inteligentă şi originală”.
„Această teorie ar trebui să se numească a reciclării cosmice”, a mai adăugat Larry Esposito făcând trimitere la satelitul pulverizat şi transformat în inele care la rândul lor au contribuit la formarea unor noi sateliţi.
