Oamenii de ştiinţă au descoperit pentru prima dată în istorie fragmente de materie organică, ingrediente esenţiale pentru existenţa vieţii, în două roci spaţiale care conţineau apă în stare lichidă şi care s-au prăbuşit pe Terra în 1998, după ce au plutit în centura de asteroizi din Sistemul Solar timp de mai multe miliarde de ani, informează Xinhua şi Press Association.
O analiză detaliată a compoziţiei chimice a micilor fragmente de sare gemă (halit) de culoare albastră şi purpurie recoltate din cei doi meteoriţi, denumiţi Monahans şi Zag, a dezvăluit existenţa unor compuşi organici complecşi, precum hidrocarburi şi aminoacizi, potrivit unui studiu ce a fost publicat recent în revista americană Science Advances.
”Este cu adevărat pentru prima dată când am găsit materie organică din abundenţă, asociată cu apă în stare lichidă, care sunt cruciale pentru originea vieţii şi originea compuşilor organici complecşi din spaţiu”, a declarat coordonatorul studiului, Queenie Chan, profesor de ştiinţe planetare la Open University din Marea Britanie.
Fragmentele organice recuperate din alţi meteoriţi nu au furnizat nicio dovadă care să ateste existenţa vieţii în afara Terrei, a explicat Queenie Chan.
Însă dacă viaţa există într-adevăr în anumite forme şi tipologii în Sistemul Solar la distanţe relativ accesibile faţă de Terra, atunci aceşti meteoriţi conţinând cristale de sare gemă cresc posibilitatea de a capta acele forme de viaţă sau biomolecule în interiorul cristalelor respective, a explicat coordonatoarea studiului.
Cei doi meteoriţi care conţin cristale de sare gemă cu diametre de doi milimetri au fost conservaţi la Johnson Space Center, un centru spaţial administrat de NASA.
Una dintre aceste roci spaţiale s-a prăbuşit pe Terra în apropiere de un teren de baschet pentru copii în statul american Texas în martie 1998, iar cealaltă în apropiere de Maroc în august 1998.
Micile cristale ce conţin fragmente de materii organice în stare solidă şi apă în stare lichidă măsoară o fracţiune din diametrul unui fir de păr uman. Oamenii de ştiinţă estimează că ele datează din "copilăria" Sistemului Solar, adică din urmă cu 4,5 miliarde de ani.
Cercetătorii au observat o diferenţă frapantă în ceea ce priveşte compoziţia de aminoacizi între cristale şi meteoriţii în care acestea au fost găsite, indicând faptul că cele două structuri au origini diferite.
Savanţii consideră că acele cristale au fost ejectate în spaţiu de activitatea de tip vulcanic - producătoare de jeturi de gheaţă sau apă - de pe Ceres, cel mai mare corp ceresc din centura de asteroizi aflată între Marte şi Jupiter.
Apoi, acele materiale au căzut pe asteroizii care treceau prin apropiere, într-o zonă în care Monahans şi Zag s-au aflat iniţial. Este posibil ca acestea să fi căzut inclusiv în Hebe, o zonă din centura de asteroizi considerată o sursă majoră de meteoriţi care cad pe Terra.
De asemenea, există şi anumite indicii structurale care atestă existenţa unui impact, rezultate probabil după ciocnirea unor fragmente mai mici de asteroid cu un asteroid mai mare - acelaşi tip de eveniment care ar fi putut să declanşeze activitatea hidrovulcanică de pe Ceres, a explicat profesorul Chan.
Acest fenomen ar putea explica numeroasele teorii despre modul în care materia organică poate să călătorească în spaţiu şi să ajungă de pe un corp ceresc pe un altul.”Toate aceste lucruri duc la concluzia că este cu adevărat posibil ca originea vieţii să se afle în altă parte”, a adăugat cercetătoarea Queenie Chan.
