Fie că este vorba de efectele încălzirii globale şi schimbările climatice atrase de acest proces (aşa cum se întâmplă în film), fie că este vorba de iminenţa impactului cu un asteroid, sau în cele din urmă de moartea Soarelui, viitorul omenirii ca specie este legat de posibilitatea de a călători în spaţiu şi de a coloniza şi alte planete. Filmul "Interstellar", a cărui acţiune se petrece într-un viitor apropiat, încearcă să folosească cunoştinţele şi tehnologia prezentului pentru a salva omenirea de iminenta dispariţie dacă rămâne pe Pământ.
"Interstellar", care a fost lansat la 7 noiembrie, propune întâlniri fascinante cu găuri negre şi găuri de vierme, dar şi exoplanete care ar putea fi colonizate de pământeni. Pelicula s-a vrut de la început mai mult decât un simplu film SF, regizorul Christopher Nolan apelând la celebrul fizician Kip Thorne, care a fost consilier pe probleme ştiinţifice şi producător executiv al filmului.
Dar să trecem în revistă o parte dintre conceptele din domeniul astrofizicii care îndeplinesc roluri cheie în acţiunea acestui film în care joacă Matthew McConaughey, Anne Hathaway, Jessica Chastain şi Michael Caine.
Găurile de vierme şi călătoria prin găurile de vierme
Acţiunea din "Interstellar" se derulează în viitorul apropiat când, în condiţiile schimbărilor climatice, culturile agricole la nivel global sunt compromise, iar specia umană este ameninţată cu dispariţia. O mică echipă de exploratori, condusă de un fost pilot pe nume Cooper (McConaughey), pleacă în spaţiu în căutarea unei exoplanete ce ar putea fi colonizată, devenind astfel noua casă pentru specia umană.
Cu toţii ştim că o călătorie în spaţiu, chiar şi spre cea mai apropiată stea - Proxima Centauri (4,24 ani lumină distanţă faţă de Soare) - ar dura extrem de mult timp cu mijloacele de propulsie actuale. Până în prezent oamenii au trimis o singură sondă dincolo de graniţele sistemului nostru solar - sonda Voyager 1, care a fost lansată în 1977 şi a ieşit din sistemul solar abia în 2012. În prezent, deplasându-se prin spaţiul interstelar cu o viteză de peste 56.000 de km/h, Voyager 1 va avea nevoie de încă 40.000 de ani, conform NASA, pentru a ajunge la cea mai apropiată stea în direcţia ei de deplasare.
O coincidenţă salvatoare, petrecută în film, rezolvă problema distanţelor mult prea mari şi face ca o gaură de vierme să fi apărut în mod misterios, în apropierea planetei Saturn, cu câţiva ani înainte de momentul acţiunii. Cooper conduce nava spaţială denumită Endurance prin gaura de vierme şi ajunge într-o zonă bogată în planete dintr-o galaxie îndepărtată.
Deşi găurile de vierme sunt un subiect preferat al genului SF, nimeni nu ştie exact dacă ele ţin de ştiinţă sau mai degrabă de ficţiune. Ecuaţiile teoriei generale a relativităţii indică posibilitatea existenţei acestor găuri de vierme care sunt nişte construcţii topologice, care 'leagă' zone îndepărtate ale universului printr-o 'scurtătură'. Într-un măr, un vierme poate ajunge în diferite locaţii prin galeriile pe care le sapă, fără a fi nevoit să parcurgă distanţa mult mai mare dintre locaţii pe suprafaţa mărului. Astfel, din punct de vedere al călătoriilor în spaţiu, găurile de vierme par soluţia ideală şi unică pentru a ajunge dintr-un punct în altul al Universului, puncte între care distanţa ar fi de ordinul a sutelor sau miilor de ani lumină.
Mai mult decât atât, dacă aceste găuri de vierme există şi se pot deschide în mod natural, ele ar colapsa aproape imediat dacă nu ar fi susţinute, cumva, poate cu ajutorul antimateriei sau al energiei şi/sau materiei întunecate. Echipa care s-a ocupat de efectele vizuale ale filmului "Interstellar" a folosit o serie de ecuaţii oferite de Kip Thorne pentru a obţine o reprezentare a găurii de vierme în varianta oamenilor de ştiinţă — astfel intrarea prin gaură este vizibilă sub forma unei sfere strălucitoare, aşa cum ar trebui să fie, conform calculelor, dacă astfel de scurtături în spaţiu-timp ar exista şi în realitate.
"Nici găurile de vierme şi nici găurile negre nu au fost prezentate vreodată într-o producţie hollywoodiană în modul în care ele trebuie să arate (...) Aceasta este pentru prima oară când aceste obiecte cosmice sunt descrise în conformitate cu ecuaţiile Teoriei generale a relativităţii a lui Einstein", a declarat Kip Thorne, recent.
O superbă gaură neagră
O însemnată parte din acţiunea filmului "Interstellar" se petrece în apropierea unei uriaşe găuri negre, botezată de Cooper şi de echipajul său "Gargantua." Kip Thorne a explicat că echipa de efecte speciale a avut grijă să reprezinte cu maximă acurateţe un astfel de monstru galactic.
Rezultatul este un obiect cosmic care distorsionează discul de gaz şi praf cosmic din care se "hrăneşte", generând forme complexe, iar imaginea de ansamblu din apropierea găurii negre ţine cont şi de efectul de lentilă gravitaţională — un fenomen astronomic real prin care un obiect cosmic extrem de masiv, aşa cum este o gaură neagră, poate deforma traiectoria luminii emise de stele sau de alte obiecte aflate la mare distanţă.
Colaborarea cu echipa care s-a ocupat de efectele vizuale ale filmului a fost atât de bună încât ar putea să se extindă, în viitorul apropiat, şi în domeniul ştiinţei, conform celebrului fizician american.
O gaură neagră este un obiect astronomic format în urma colapsului unor stele de sute de ori mai mari decât Soarele, limitat de o suprafaţă în interiorul căreia câmpul gravitaţional este atât de puternic, încât nimic, nici măcar lumina, nu poate scăpa din interiorul ei, cunoscută şi sub denumirea de „orizontul evenimentului”. Iar cum nici lumina nu poate scăpa de atracţia gravitaţională a acestui monstru cosmic, el a primit denumirea de gaură neagră.
În film însă, Cooper şi echipajul său îşi petrec o parte din timp în apropierea unui astfel de monstru, ceea ce ridică o serie de probleme ştiinţifice. În realitate, într-un astfel de mediu, astronauţii ar fi ucişi de radiaţiile emise din discul de acreţie, un disc superfierbinte de materie ce urmează să fie devorată de gaura neagră, după cum notează Roberto Trotta, astrofizician la Imperial College din Londra. Un alt efect care ar fi dus la moartea echipajului este cel de "spaghetificare" sub acţiunea imensei atracţii gravitaţionale, a mai adăugat el.
Şi acestea nu sunt singurele probleme cu care se confruntă filmul. Astronauţii asolizează la un moment dat pe o planetă aflată pe o orbită din proximitatea relativă a găurii negre - atât de aproape, după cum se menţionează în film, încât fiecare oră petrecută pe suprafaţa acestei planete este echivalentul trecerii a 7 ani pe Pământ. O astfel de "dilatare a timpului" se produce într-adevăr sub influenţa câmpurilor gravitaţionale foarte puternice, însă nu are cum să fie atât de mare, conform astrofizicianului britanic.
Pentru ca un astfel de efect de dilatare a timpului să fie posibil "ar fi nevoie de un câmp gravitaţional extrem de intens, de genul celor aflate în apropierea aşa-numitei raze Schwarzschild a acelui obiect - în esenţă orizontul evenimentului respectivei găuri negre (...) Pur şi simplu nu poate exista nicio planetă pe care să existe un câmp gravitaţional atât de puternic iar dacă cineva ar încerca, prin absurd, să asolizeze pe o astfel de planetă, ar fi pur şi simplu strivit de gravitaţie", a mai comentat Roberto Trotta. O planetă aflată atât de aproape de o gaură neagră ar fi distrusă imediat de forţele mareice uriaşe generate de gaura neagră.
Un spectacol pentru ochi
Orice film de acest gen trebuie să menţină un echilibru delicat între linia adevărului ştiinţific şi spectaculosul ficţiunii, iar "Interstellar" reuşeşte să facă acest lucru. Majoritatea celor care au văzut deja acest film probabil că sunt de acord că oferă un extraordinar spectacol vizual.
Spre exemplu, una dintre exoplanetele prezentate în film este o lume acoperită de ape şi străbătută de sisteme gigantice de valuri, în timp ce o altă planetă este o lume rece în care până şi norii sunt îngheţaţi. Aceste lumi arată fascinant, la fel ca şi secvenţele de zbor spaţial dintre aceste locaţii.
Nava interstelară din film este de asemenea foarte bine concepută. Endurance este un vehicul circular, compus din 12 module paralelipipedice interconectate, care pot fi desprinse din ansamblu şi trimise pe suprafaţa unei noi planete pentru a amplasa o bază. Nava este dotată şi cu două module de asolizare capabile să transporte încărcături mari, precum şi cu două module ce pot fi folosite pentru explorare planetară, denumite "Rangers". În plus, Endurance se roteşte de 5,6 ori pe minut pentru a genera la bordul său o forţă gravitaţională similară celei terestre — un detaliu a cărui prezenţă în film va fi apreciată până şi de cei mai cârcotaşi cinefili.
Les Johnson, director adjunct al Advanced Concepts Office din cadrul Centrului Spaţial Marshall, aparţinând NASA, din Huntsville, Alabama, susţinea anul trecut, conform unui material publicat de Space.com, că va mai dura câteva sute de ani până la primul zbor interstelar cu echipaj uman. "Cred că până să trimitem oameni spre alte sisteme solare, trebuie ca mai întâi să devenim stăpânii propriului nostru sistem solar", susţinea el.
Şi într-adevăr, NASA ne aminteşte că avem încă multe de explorat în propria noastră "curte" cosmică. Deocamdată "populaţia" planetei Marte este formată din doar doi roboţi. O eventuală misiune cu echipaj uman pe Planeta Roşie ar însemna un test final al capacităţii de supravieţuire într-un mediu extraterestru ostil, iar NASA va lansa peste o lună noua capsulă spaţială Orion, o capsulă concepută pentru călătorii în profunzimea sistemului solar, în prima sa misiune test. Acest vehicul ar putea să-i ducă pe oameni pe Marte în viitorul apropiat.
