Gaura din stratul de ozon a atins un nivel record în această primăvară deasupra Arcticii, din cauza persistenţei în atmosferă a substanţelor nocive şi a unor temperaturi foarte scăzute la nivelul stratosferei, a anunţat, marţi, Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM). "Observaţiile efectuate de la sol şi cu ajutorul baloanelor meteorologice lansate deasupra Arcticii, dar şi cele prin satelit au evidenţiat faptul că stratul de ozon a suferit o scădere cu 40% în această regiune în intervalul cuprins între începutul iernii şi sfârşitul lunii martie", se afirmă în comunicatul emis de OMM. "Precedentul record în ceea ce priveşte distrugerea stratului de ozon a constat într-o pierdere de aproximativ 30% pe durata unei ierni", au precizat experţii OMM, o organizaţie internaţională cu sediul la Geneva.
Stratul de ozon protejează Pământul de radiaţiile ultraviolete nocive emise de Soare.
Această scădere înregistrată de cercetători la nivelul stratului de ozon se explică, în opinia experţilor OMM, prin "persistenţa în atmosferă a substanţelor nocive pentru acest gaz şi printr-o iarnă foarte rece la nivelul stratosferei, al doilea mare înveliş din atmosfera terestră, situat imediat deasupra troposferei".
În Antarctica, gaura din stratul de ozon este un fenomen anual care se produce iarna şi primăvara, din cauza temperaturilor extrem de joase din stratosferă. În Arctica, condiţiile meteorologice variază foarte mult de la un an la altul, iar temperaturile de aici sunt mai mari decât cele din Antarctica. Din acest motive, unele dintre iernile arctice se caracterizează printr-o pierdere de ozon aproape de zero, iar iernile din alţi ani, din cauza persistenţei unor temperaturi stratosferice foarte joase după încheierea nopţii polare, pot antrena uneori o distrugere importantă a stratului de ozon.
Substanţele care conduc la diminuarea stratului de ozon, precum clorofluorocarburile (CFC) şi halogenii, folosiţi în special de producătorii de frigidere, propulsoare de aerosoli şi de extinctoare, au fost eliminate progresiv peste tot în lume, conform dispoziţiilor Protocolului de la Montréal din 1987. Graţie acestui acord internaţional, stratul de ozon din afara regiunilor polare ar trebui să revină la nivelul său de dinainte de anul 1980 în jurul anilor 2030-2040, afirmă experţii OMM. În schimb, gaura din stratul de ozon care se formează în fiecare primăvară deasupra Antarcticii este un fenomen care va persista până în 2045-2060, iar pentru cea de deasupra Arcticii o revenire la normal se va produce probabil cu 10-20 de ani mai devreme.
Expunerea directă şi îndelungată la razele ultraviolete poate cauza, la om, cancer de piele, cataractă şi o slăbire a sistemului imunitar. Anumite plante şi anumite specii din fauna marină pot avea la rândul lor de suferit de pe urma radiaţiei ultraviolete.
