O încălzire a climei cu mai mult de 1,5 grade, ţinta limită stabilită în acordul COP21 din Paris, ar provoca o perturbare fără precedent a ecosistemelor din bazinul mediteranean înregistrată în ultimii 10.000 de ani, de când datează începutul civilizaţiei umane, potrivit unor climatologi europeni.
Temperaturile din zona mediteraneană sunt cu 1,3 grade Celsius peste nivelul din perioada 1880-1920, comparativ cu creşterea medie de 0,85 grade în lume, raportat la aceeaşi perioadă, potrivit unui studiu publicat joi în revista americană Science şi citat de AFP.
Având în vedere că ecosistemele din bazinul mediteranean sunt un ''punct cald'' al biodiversităţii mondiale (cel puţin 1.500 de specii endemice şi cel puţin 70% habitat pierdut) şi că acestea asigură pentru o populaţie numeroasă alimentaţie, apă potabilă, protecţie împotriva inundaţiilor sau stocarea dioxidului de carbon (CO2), o creştere suplimentară a mercurului ar avea efecte drastice, avertizează ei.
Ţările semnatare ale Acordului de la Paris au convenit asupra necesităţii de a limita creşterea temperaturii globale la două grade Celsius în raport cu epoca pre-industrială.
"Diferenţa dintre 1,5 grade şi două grade (...) ne-ar face să trecem dintr-o situaţie oarecum normală pe scara ultimilor 10.000 de ani la o situaţie extremă", explică Joël Guiot, director de cercetare la Centrul naţional francez pentru cercetare ştiinţifică (CNRS) la Universitatea Aix-Marseille.
"Aici vorbim de schimbări climatice semnificative în mai puţin de o sută de ani, ceea ce este fără precedent", a subliniat el pentru AFP, prin telefon.
Aceşti climatologi au simulat diferite viitoare creşteri ale temperaturii, au analizat impactul asupra vegetaţiei şi au făcut comparaţii cu evoluţia climei în ultimele 100 de secole.
"Am luat modelele climatice cele mai puţin calde din gama de scenarii ale IPCC, Grupul de experţi interguvernamental privind schimbările climatice, pentru a vedea la ce să ne aşteptăm la o creştere de 1,5 grade faţă de două grade şi a reieşit o diferenţă clară în sistemul mediteranean'', a declarat Guiot.
De asemenea, el a subliniat angajamentele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră luate la Paris, care vor limita creşterea mercurului la aproximativ 3 grade Celsius în raport cu sfârşitul erei pre-industriale.
La acest nivel, punctul de sud al Spaniei s-ar transforma în deşert şi sud-estul Franţei ar avea aceeaşi climă ca cea din Apulia, în sudul Italiei, spune climatologul.
Iar dacă temperatura ar urca de la cinci la şase grade în lipsa reducerii emisiilor de CO2, deşertul s-ar întinde până la mijlocul Peninsulei Iberice.
Conform cercetătorilor, această încălzire se manifestă mai ales prin secete din ce în ce mai frecvente, care afectează agricultura şi pădurile, al căror impact este deja vizibil în regiunea mediteraneană.
Ierni relativ blânde favorizează mai ales dezvoltarea de paraziţi care contribuie la creşterea mortalităţii arborilor.
Un studiu publicat în 2015, citat de aceşti cercetători, a pus reducerea foarte accentuată a recoltelor din Siria pe seama a două secete: precipitaţiile au scăzut cu 30%, iar temperatura a fost de 0,5 până la un grad peste media secolului 20, în estul Mediteranei, între 1998 şi 2010. Această perioadă de doisprezece ani a marcat cea mai lungă secetă din regiune în 500 de ani.
În opinia lui Guiot, încălzirea în Marea Mediterană nu va produce o schimbare notabilă până în 2030 sau 2040, oricare ar fi scenariul climatic ce se va concretiza. Dar dincolo de acest orizont, impactul creşterii temperaturilor asupra vegetaţiei şi al reducerii precipitaţiilor va fi evident, cu o regresie a pădurii, care va fi înlocuită de o vegetaţie de arbuşti, şi cu o creşterea gradului de eroziune a solului.
Acest studiu nu a luat în considerare impactul activităţilor umane asupra ecosistemelor (utilizarea terenurilor, urbanizarea), ce vor lua amploare odată cu creşterea demografică şi a activităţii economice.
