Fiecare localitate şi judeţ al României are o poveste care începe, în primul rând, de la numele lor. Vă invităm să vedeţi mai jos ce semnifică denumirea judeţului în care v-aţi născut sau locuiţi.
• În cazul judeţului Alba denumirea vine de la culoarea albă a zidurilor cetăţii medievale din actualul oraş Alba Iulia, clădite din piatră.
• Numele judeţului Arad vine de la Orod, un cavaler al Regelui Ungariei Ştefan I care a condus şi a câştigat multe bătălii, în secolul XI, în jurul anului 1080, şi care a avut un rol important în cucerirea Transilvaniei, proces ce a avut loc între secolele XI - XIII. Ulterior, denumirea zonei, pe atunci comitat, s-a transformat în “Arad”. Actualul Arad este menţionat şi în „Cronica pictată de la Viena”, din 1331.
• Denumirea judeţului Argeş vine de la râul Argeş, căruia dacii îi spuneau Argessos, care cel mai probabil însemna „strălucitor”
• Bacăul cu reşedinţa de judeţ cu acelaşi nume are o etimologie incertă. Denumirea poate proveni de la un conducător local numit Bako, de la boabele de strugure denumite bacă sau chiar de la zeul Bachus.
• Şi Bihorul are o etimologie incertă. Numele poate proveni din sârbeşte - vihor (volbură), dar e posibilă şi o etimologie traco-dacică, după numele cetăţii „Biharea” (bi însemnând doi şi harati - a lua, a duce), posibil cu sens de două posesiuni.
• Judeţul Bistriţa - Năsăud are denumirea slavonă a râului şi oraşului Bistriţa, care înseamă apă repede, precum şi a oraşului Năsăud, după cuvântul german Nussdorf (Satul nucilor).
• Judeţul Botoşani îşi trage denumirea de la oraşul cu acelaşi nume care, potrivit Letopiseţul Ţării Moldovei al lui Grigore Ureche, a fost prădat şi ars de tătari la 1439. Potrivit cercetărilor istorice, numele oraşului vine de la un boier local pe nume Botaş.
• Judeţul Braşov, fost Ţara Bârsei, nu are o etimologie unanim recuoscută. Sugestiile includ:
- provine de la brad – cuvântul Brad este considerat de origine dacică de Haşdeu, I.I. Russu şi Olteanu.
- o denumire slavă
- denumire peceneagă, de la hidronimul Baraso, atestat din anii 1300, azi identificat de cei mai mulţi specialişti cu râul Graft/Pietrele lui Solomon, mult mai mare şi mai învolburat atunci (bara šu = „apă cenuşie”). Teoria peceneagă este întărită şi de faptul că principale hidronime din zonă amintesc de pecenegi: Zizin, Bârsa, Tatrang (maghiară şi germană), Tömös (maghiară şi germană).
• Denumirea judeţului Brăila are probabil origine indo-europeană - ”bhreg”, însemnând pisc vertical - sau dacică - ”braiglia”, însemnând ”negustorie de vite”.
• Bucureşti - de la ciobanul Bucur care, dorind să-şi apere stâna de otomani, şi-a clădit pe malul Dâmboviţei o cetate şi o biserică. Câteva sute de ani mai târziu, datorită creşterii economice şi demografice a populaţiei din acea vreme, a devenit cetatea de scaun a domnitorului Ţării Româneşti.
• Originea cuvântului Buzău provine probabil de la "buză", cuvânt tracic, după părerea lui Vasile Pârvan.
• Caraş-Severin vine de la de la râul Caraş (de la cuvântul sârbo-croat Kraš – zonă calcaroasă)
• Etimologia judeţului Călăraşi provine de la din cuvântul călăraş – corp militar auxiliar în evul mediu, în Ţara Românească.
• Cluj vine de la latinescul Clusium (castru medieval), nume dat de coloniştii germani (Klausenburg).
• Constanţa – de la oraşul Constanţa (care a fost denumit Constantiana de împăratul bizantin Constantin cel Mare).
• Covasna este un cuvânt de origine indo europeană şi provine de la "kavoSNa" (călduţ, uşor cald) ce probabil se referea la izvoarele termale din zonă.
• Denumirea judeţului Dâmboviţa vine posibil după râul Dâmboviţa, format din cuvântul dâmb + sufix -iţa, dar particula -ov ar putea arăta o origine slavonă.
• Dolj vine de la slavicul dolu (vale) şi râul "Jiu" („Jiul de vale”).
• Denumirea judeţului Galaţi vine probabil de la tribul celtic al galilor, care locuiau prin această zonă în antichitate, fie de la regiunea Galiţia. O altă variantă ar fi din limba cumană gala(t) preluat din arăbescul kalhat (fortăreaţă).
• Giurgiu - de la oraşul Giurgiu, fondat de genovezi în secolul XIV pentru a controla traficul pe Dunăre şi numit după Sf. Gheorghe (San Giorgio), patronul oraşului lor natal.
• Judeţul Gorj vine de la slavicul gora (munte) şi râul „Jiu” („Jiul de munte”)
• În ceea ce priveşte judeţul Harghita, posibil din har ("deal" sau "munte" în limbile semitice şi turcice).
• Hunedoara provine de la oraşul Hunedoara, provenit din numele propriu maghiar Hunyad şi vára – cetate (cetatea lui Hunyad).
• Judeţul Ialomiţa a primit numele după râul Ialomiţa, denumire de origine slavonă ialov („pustiu”).
• Iaşi - posibil de la populaţia sarmatică Iazygi care locuia în regiune în secolul I (în limbile sanscrită şi hindi, care au origine comună cu limba sarmaţilor, “yash” înseamnă “faimă”).
• Ilfov - denumire de origine slavonă.
• În cazul judeţului Maramureş denumirea este probabil compusă din “mara” (origine traco-dacică: stâncă) şi Mureş.
• Mehedinţi - din maghiară méhed, prisacă, stupină. Este motivul pentru care vechea stemă a judeţului avea reprezentate mai multe albine.
• Denumirea judeţului Mureş provine de la râul cu acelaşi nume, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Maris
• Neamţ - după oraşul Piatra Neamţ (“neamţ” cu sensul de “german” – teutonii construind o fortificaţie în zonă).
• Olt - după râul cu acelaşi nume, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Alutus.
• Prahova - după râul cu acelaşi nume, denumire de origine slavonă (prah- cataractă de apă).
• Satu Mare - de la Sătmar, nume venind de la Zothmar, căpetenia coloniştilor germani aduşi de regina Gisella în sec. al XI-lea.
• Sălaj – probabil din latinescul “silva” (pădure).
• Sibiu – de la numele râului Cibin (din latinescul Cibiensis – Cibinium).
• Suceava – probabil de râul cu acelaşi nume, a cărui denumire vine de la arbuştii de soc.
• Teleorman – denumire de origine cumană (“deliorman” – “pădure nebună”).
• Timiş – după râul Timiş, denumit Tibisis de romani.
• Tulcea – denumire compusă din “tul” (etimologie necunoscută) şi turcescul “cay” (râu, apă curgătoare).
• Vaslui – nume derivat din “vas” (care în cumană este posibil să fi însemnat “zonă împădurită”) şi turcescu “uj” (râu, apă curgătoare).
• Vâlcea – fie din cuvântul slav “vâlk” (lup), fie din latinescul “vallicella” (vale îngustă).
• Vrancea – foarte probabil de la “frânc” care, în româna veche, însemna “occidental”.
