În timpul Evului Mediu, vikingii erau consideraţi cei mai buni navigatori ai lumii, corăbiile lor parcurgând distanţe mai mari decât oricare altele. Puţini ştiu că vikingii au ajuns şi în America de Nord cu aproape 500 de ani înaintea lui Cristofor Columb. Dar cum reuşeau să facă toate aceste lucruri? Nu aveau GPS, nu aveau busole magnetice şi Soarele şi stelele nu erau de multe ori vizibile din cauza vremii capricioase.
Câteva artefacte au supravieţuit trecerii timpului şi ne ajută să înţelegem mai bine cum se orientau pe mare navigatorii din vechime în lipsa tuturor tehnologiilor moderne de care dispunem noi.
1. Girueta
Astăzi, giruetele au mai mult un rol decorativ. Ele sunt aşezate, în străinătate, pe acoperişurile caselor şi al bisericilor şi indică direcţia în care bate vântul. Nu a fost însă întotdeauna aşa. Vikingii foloseau o variantă de giruetă care le permitea să măsoare înălţimea Soarelui pe cer, în funcţie de umbrele formate de o serie de găuri aflate pe muchia acesteia.
2. Ceasul solar
Ceasul solar era un dispozitiv care măsura timpul în funcţie de poziţia Soarelui pe cer. Acul său indicator arăta întotdeauna nordul geografic, iar unghiul format de acul indicator şi direcţia orizontală era egală cu latitudinea geografică a locului unde se afla cadranul.
3. Piatra Soarelui
Girueta şi ceasul solar sunt folositoare doar pe timpul zilei, când Soarele era vizibil pe cer. În rest erau folosite pietrele Soarelui. În 2002, arheologii au descoperit un bloc de cristal de culoare albă în epava unei nave care data din secolul al 16-lea. Descoperit în apropierea unui set de instrumente folosite pentru navigare, cristalul s-a dovedit a fi calcit.
Cel mai probabil, vikingii foloseau calcitul care are proprietăţi optice speciale pentru a descoperi direcţia în care se afla Soarele, chiar şi în zilele noroase. Istoricii cred că în acest caz, piatra Soarelui era folosită pentru a corecta greşelile busolei de pe navă.
4. Busola vikingă cu piatra Soarelui
Fizicianul Guy Ropars şi o echipă de la Universitate din Rennes, Franţa, au dezvoltat o busolă modernă pe baza principiului pietrei Soarelui folosite de vikingi. Aceasta utilizează un cristal montat în interiorul unei cutii cilindrice din lemn care ajută la localizarea Soarelui pe cer.
Ropars lucrează acum cu o companie americană pentru a comercializa această busolă.
5. Discul Uunartoq
Acest artefact misterios din lemn a fost descoperit în 1948 sub ruinele mănăstirii Uunartoq din Groenlanda. Acesta datează din secolul al 11-lea. În acea perioadă, corăbiile negustorilor obişnuiau să navigheze peste 2.500 de kilometri pentru a ajunge în Groenmlansa şi se întorceau de acolo încărcate cu fildeş de morsă şi piei.
Zgârieturile de pe marginea discului sugerează că acesta este, de fapt, un fragment dintr-o busolă. Acesta ar fi fost plasat pe o suprafaţă dreaptă şi acul său indicator ar fi aruncat o umbră pe el din cauza Soarelui.
Probabil că navigatorii verificau în timpul zilei discul pentru a vedea dacă se află pe direcţia potrivită.
