Riscurile de extincţie sunt mai ridicate pentru animalele cu cele mai mici respectiv cele mai mari dimensiuni de pe Terra, din cauza activităţilor umane, potrivit unui studiu internaţional ale cărui concluzii au fost prezentate recent, informează AFP.
Pierderile de mare amploare înregistrate în rândul acestor specii — cele mai mari şi cele mai mici — ameninţă să provoace modificări profunde în păduri, savane, oceane, dar şi în râuri şi pârâuri, care alcătuiesc "arhitectura vie a planetei", au explicat autorii acestui studiu ce a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).
"Cunoscând modul în care talia unui animal este susceptibilă de a-i ameninţa supravieţuirea ne oferă un instrument de evaluare a riscului de extincţie pentru numeroase specii despre care cunoaştem puţine lucruri", a explicat William Ripple, profesor de ecologie la Universitatea Oregon din nord-vestul Statelor Unite, principalul autor al cercetării.
Cercetători din Statele Unite, Australia şi Elveţia au examinat peste 27.000 de specii de vertebrate care se află pe lista roşie alcătuită de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (UICN), dintre care 4.400 sunt ameninţate cu dispariţia.
Printre grupurile de animale studiate s-au aflat mamifere, păsări, reptile, amfibieni, dar şi peşti osoşi şi cartilaginoşi — precum rechinii şi supraordinul Batoidea.
Cele mai mari dintre animale sunt ameninţate în principal de vânătoare şi aproximativ 90% dintre animalele cu greutăţi de cel puţin un kilogram sunt ameninţate de activităţile de "recoltare" şi de pescuit. Este cazul peştilor şi scoicilor, a explicat profesorul Ripple.
"Recoltarea ce vizează aceste categorii de animale ia forme diverse, inclusiv pescuitul reglementat sau nereglementat, vânătoare şi plasarea de capcane, pentru consumul de carne şi folosirea anumitor părţi din corpurile animalelor în scopuri medicinale", au explicat autorii studiului, citând şi "capturile accidentale din plasele de pescuit".
Aceiaşi oameni de ştiinţă estimează, de asemenea, că ameninţările ce vizează animalele cu cele mai mici dimensiuni ar putea fi subestimate pe scară largă.
Vertebratele cu greutăţi mai mici de 77 de grame sunt în special ameninţate de pierderea sau modificarea habitatelor.
Cercetătorii citează, între altele, broasca Afrixalus clarkei, colibriul-cu-gât-verde (Lepidopyga coeruleogularis), o specie gri de gecko, liliacul-cu-nas-de-porc (Craseonycteris thonglongyai) şi peştele-căţărător (Cryptotora thamicola).
Potrivit cercetătorilor, aceste specii de talie mică, dependente de un habitat cu apă dulce, sunt în pericol de extincţie.
Cele mai mari dintre mamifere — balene, elefanţi, rinoceri, lei — sunt ţinta prioritară a programelor de protejare a speciilor, însă eforturile de conservare ar trebui să se concentreze şi asupra animalelor de talie mare care nu sunt mamifere, au spus oamenii de ştiinţă.
Ei citează şi alte specii ameninţate cu dispariţia: peştii cu dimensiuni mari, precum rechinul-balenă şi sturionul negru, dar şi păsările mari, precum struţul de somalia, şi reptilele gigantice, precum salamandra uriaşă de China şi dragonul de Komodo.
