1. Conuri vulcanice:
Conuri vulcanice asemănătoare celor care se formează în Islanda. Acestea s-au format la contactul lavei cu apă sau gheaţă. Căldura degajată de lavă a făcut să fiarbă apa aflată sub crusta de la suprafaţă, ducând la explozie unei "bule" de lavă.
2. detaliu o parte a unui crater:
În detaliu, o parte a unui crater cu un diametru de circa 12 km. Craterul, situat în emisfera sudică a planetei roşii, este unul de impact, rezultat în urma prăbuşirii unui meteorit. Lumina soarelui, care bate dinspre nord-vest (sau din stânga imaginii), scoate în evidenţă "canalele" de pe panta craterului. Unele dintre aceste canale ar putea fi produse de apă scurgându-se , iar altele ar putea fi rezultatul unor alunecări de teren. Zonele albastrui-rosiatice din această imagine arata suprafeţele care rămân acoperite de gheaţă, pe pantele abrupte ale craterului, care sunt orientate în direcţia opusă ecuatorului. Imaginea a fost prelucrată pentru a scoate în evidenţă aceste zone, colorându-le, ceea ce înseamnă că Marte nu s-ar vedea aşa, dacă am fi chiar acolo.
3. parte dintr-un crater:
În imagine vedem o parte dintr-un crater situat la unul dintre polii planetei, încă acoperit cu gheaţă. De asemenea, se văd şi câteva dune de nisip, sculptate de vânt.
4. dune de nisip
Fotografia scoate în evidenţă dune de nisip (zonele mai întunecate) şi roci sedimentare descoperite (zonele mai deschise la culoare), în nord-estul craterului Sinus Meridiani, care se întinde de la est la vest în apropiere de ecuatorul planetei. În vestul aceluiaşi crater şi-a început misiunea de cercetare şi micuţul robot al NASA, rover-ul Opportunity, care a ajuns acolo pe 25 ianuarie 2004 şi este în continuare funcţional, depăşind misiunea de 90 de zile marţiene planificată. O zi pe Marte are 24 de ore, 39 de minute şi 35 de secunde. Întreaga regiune este o dovadă a eroziunii cauzate de apă la suprafaţa planetei.
5. Melas Chasma:
Prim-plan detaliat al unei porţiuni din Melas Chasma, un mare canion marţian. Cercetătorii nu ştiu încă exact ce reprezintă rocile fotografiate, dar cred că ar putea fi roci sedimentare de pe fundul unui fost lac sau sedimente adunate de vânt şi cenuşă vulcanică depusă.
6. fâşii de praf:
Această imagine, ale cărei culori sunt adăugate pentru o mai bună evidenţiere a detaliilor, arată fâşii de praf, sedimente şi alte materiale depuse anotimp cu anotimp la polul Nord al lui Marte. Culorile nu sunt cele reale.
7. colţ dintr-un crater:
În imaginea de mai sus se vede un colţ dintr-un crater "tânăr", pe care cercetătorii l-au numit Ada şi care are un diametru de 2 kilometri.
8. cuib de pasăre:
Un alt crater, cu o formă asemănătoare unui cuib de pasăre. Cercetătorii l-au numit Bulls-Eye, datorită cercurilor concentrice din care este format, asemănându-se cu ţinta folosită la tir sau în jocul "darts".
9. Scurgeri de lavă:
Scurgeri de lavă la baza Muntelui Olimp, cel mai înalt vulcan cunoscut până acum din întregul sistem solar. Muntele Olimp de pe Marte are o înălţime de trei ori mai mare decât Everest (8,840 m), cel mai înalt vârf muntos de pe Terra.
10. loc aterizare:
Una dintre misiunile instrumentului HiRISE este să caute locul ideal de amartizare pentru următorul rover marţian al NASA, care se va numi Curiosity (Curiozitate). În această imagine este una dintre regiunile luate în calcul, despre care se crede că ar fi un vulcan, iar culorile întunecate ar fi datorate bazaltului (rocă vulcanică) care se găseşte în zonă.
Marte, planeta roşie denumită după zeul roman al războiului
Marte este a patra planetă de la Soare, denumirea sa venind de la zeul roman al războiului. Este cunoscută şi ca "Planeta Roşie" datorită culorii suprafeţei sale, cauzate de prezenţa oxidului de fier. Marte este o planetă telurică şi are o atmosferă subţire. Raza sa este jumătate din cea a Pământului, iar masa, doar o zecime. Cercetătorii consideră că are o vechime de circa 4,5 miliarde de ani. Ziua marţiană este numită "sol" şi este mai mare cu 40 de minute faţă de ziua terestră. Un an marţian durează aproximativ doi ani tereştri. Planeta are şi doi sateliţi, Phobos şi Deimos, numiţi după câinii zeului războiului la romani. Cei doi sateliţi sunt mici şi diformi, iar cercetătorii consideră că aceştia ar putea fi doar asteroizi "prinşi" de câmpul gravitaţional al planetei.
Conuri vulcanice asemănătoare celor care se formează în Islanda. Acestea s-au format la contactul lavei cu apă sau gheaţă. Căldura degajată de lavă a făcut să fiarbă apa aflată sub crusta de la suprafaţă, ducând la explozie unei "bule" de lavă.
2. detaliu o parte a unui crater:
În detaliu, o parte a unui crater cu un diametru de circa 12 km. Craterul, situat în emisfera sudică a planetei roşii, este unul de impact, rezultat în urma prăbuşirii unui meteorit. Lumina soarelui, care bate dinspre nord-vest (sau din stânga imaginii), scoate în evidenţă "canalele" de pe panta craterului. Unele dintre aceste canale ar putea fi produse de apă scurgându-se , iar altele ar putea fi rezultatul unor alunecări de teren. Zonele albastrui-rosiatice din această imagine arata suprafeţele care rămân acoperite de gheaţă, pe pantele abrupte ale craterului, care sunt orientate în direcţia opusă ecuatorului. Imaginea a fost prelucrată pentru a scoate în evidenţă aceste zone, colorându-le, ceea ce înseamnă că Marte nu s-ar vedea aşa, dacă am fi chiar acolo.
3. parte dintr-un crater:
În imagine vedem o parte dintr-un crater situat la unul dintre polii planetei, încă acoperit cu gheaţă. De asemenea, se văd şi câteva dune de nisip, sculptate de vânt.
4. dune de nisip
Fotografia scoate în evidenţă dune de nisip (zonele mai întunecate) şi roci sedimentare descoperite (zonele mai deschise la culoare), în nord-estul craterului Sinus Meridiani, care se întinde de la est la vest în apropiere de ecuatorul planetei. În vestul aceluiaşi crater şi-a început misiunea de cercetare şi micuţul robot al NASA, rover-ul Opportunity, care a ajuns acolo pe 25 ianuarie 2004 şi este în continuare funcţional, depăşind misiunea de 90 de zile marţiene planificată. O zi pe Marte are 24 de ore, 39 de minute şi 35 de secunde. Întreaga regiune este o dovadă a eroziunii cauzate de apă la suprafaţa planetei.
5. Melas Chasma:
Prim-plan detaliat al unei porţiuni din Melas Chasma, un mare canion marţian. Cercetătorii nu ştiu încă exact ce reprezintă rocile fotografiate, dar cred că ar putea fi roci sedimentare de pe fundul unui fost lac sau sedimente adunate de vânt şi cenuşă vulcanică depusă.
6. fâşii de praf:
Această imagine, ale cărei culori sunt adăugate pentru o mai bună evidenţiere a detaliilor, arată fâşii de praf, sedimente şi alte materiale depuse anotimp cu anotimp la polul Nord al lui Marte. Culorile nu sunt cele reale.
7. colţ dintr-un crater:
În imaginea de mai sus se vede un colţ dintr-un crater "tânăr", pe care cercetătorii l-au numit Ada şi care are un diametru de 2 kilometri.
8. cuib de pasăre:
Un alt crater, cu o formă asemănătoare unui cuib de pasăre. Cercetătorii l-au numit Bulls-Eye, datorită cercurilor concentrice din care este format, asemănându-se cu ţinta folosită la tir sau în jocul "darts".
9. Scurgeri de lavă:
Scurgeri de lavă la baza Muntelui Olimp, cel mai înalt vulcan cunoscut până acum din întregul sistem solar. Muntele Olimp de pe Marte are o înălţime de trei ori mai mare decât Everest (8,840 m), cel mai înalt vârf muntos de pe Terra.
10. loc aterizare:
Una dintre misiunile instrumentului HiRISE este să caute locul ideal de amartizare pentru următorul rover marţian al NASA, care se va numi Curiosity (Curiozitate). În această imagine este una dintre regiunile luate în calcul, despre care se crede că ar fi un vulcan, iar culorile întunecate ar fi datorate bazaltului (rocă vulcanică) care se găseşte în zonă.
Marte, planeta roşie denumită după zeul roman al războiului
Marte este a patra planetă de la Soare, denumirea sa venind de la zeul roman al războiului. Este cunoscută şi ca "Planeta Roşie" datorită culorii suprafeţei sale, cauzate de prezenţa oxidului de fier. Marte este o planetă telurică şi are o atmosferă subţire. Raza sa este jumătate din cea a Pământului, iar masa, doar o zecime. Cercetătorii consideră că are o vechime de circa 4,5 miliarde de ani. Ziua marţiană este numită "sol" şi este mai mare cu 40 de minute faţă de ziua terestră. Un an marţian durează aproximativ doi ani tereştri. Planeta are şi doi sateliţi, Phobos şi Deimos, numiţi după câinii zeului războiului la romani. Cei doi sateliţi sunt mici şi diformi, iar cercetătorii consideră că aceştia ar putea fi doar asteroizi "prinşi" de câmpul gravitaţional al planetei.
