Cercetătorii au folosit imagini din satelit pentru a cartografia ţărmurile lacului Ciad, din Africa. Ei au analizat sedimentele pentru a calcula vârsta acestora şi au reuşit să ”reconstruiască” istoria veche de 15.000 de ani a întinderii de apă. Cercetătorii de la Royal Holloway, Birkbeck şi Kings College, Universitatea din Londra au folosit imagini din satelit pentru a cartografia ţărmurile abandonate din regiunea paleolitică Mega-Ciad, analizând sedimentele pentru a calcula vârsta acestui lac, cândva o mare şi reuşind să stabilească istoria ultimilor 15.000 de ani.
În urmă cu 6.000 de ani, lacul paleolitic Mega-Ciad era cel mai mare lac cu apă dulce din lume, având o suprafaţă de 360.000 de kilometri pătraţi. În prezent, lacul Ciad are doar 355 de kilometri pătraţi. Sedimentele dezvăluie o istorie a unei schimbări climatice dramatice din sudul Saharei, lacul transformându-se dintr-o imensă întindere de apă în dune de nisip ca urmare a schimbărilor de precipitaţii ale musonului vest-african.
Studiul demonstrează că schimbările climatice din această regiune au fost abrupte şi au dus la ”uscarea” Saharei în doar câteva sute de ani.
O parte din Mega-Ciad care s-a uscat complet este depresiunea Bodele, din nordul statului Ciad. Depresiunea Bodele este singura sursă de praf atmosferic din lume. Acest praf este dus de curenţi peste oceanul Atlantic, până în America de Sud, unde se crede că ajută la menţinerea fertilităţii pădurilor tropicale.
