Activitatea vulcanică face, în general, două lucruri: fie dă viaţă, fie o sfârşeşte.
Oamenii sunt familiarizaţi cu cel din urmă concept. Erupţia vulcanului Vezuviu a distrus Pompei şi Herculaneum, fiind, probabil, cel mai cunoscut exemplu în acest sens. Vulcanii, uneori, au pus capăt evoluţiei unor întregi civilizaţii. Spre exemplu, erupţia cataclismică a vulcanului Thera din Santorini a şters de pe faţa Pământului civilizaţia minoică acum 3.650 de ani.
O nouă cercetare a subliniat, bazându-se pe o serie de probe ale cenuşii vulcanice vechi, că explozia gigantică de la El Chichon a cauzat revărsarea unei imense pături de lavă în Mexic. Acest eveniment ar fi aruncat civilizaţia maya din America Centrală în haos, în secolul al VI-lea.
"Grosimea depozitelor locale indică faptul că acea erupţie a fost extrem de mare. Ne-am aştepta ca această erupţie să fie îndreptată direct spre câmpiile mayaşe", a declarat Kees Nooren, autorul principal al studiului şi doctor la Universitatea din Utrecht din Olanda.
El Chichon este cunoscut sub titlul de cea mai mare erupţie vulcanică modernă din zonă, care a avut loc în anul 1982 . După ce vârful cupolei de lavă s-a prăbuşit, uriaşe fluxuri piroclastice s-au ridicat deasupra flancurilor vulcanului, îngropând nouă sate şi omorând circa 1.900 de oameni.
Pe lângă multiplele jertfe umane, în urma acestei erupţii vulcanice, peste 24.000 de kilometri pătraţi din peisajului înconjurător au fost acoperiţi de un strat gros de cenuşă, care a distrus culturile de cafea, cacao şi banane.
Această nouă cercetare arată că o erupţie mult mai severă poate să fi coincis cu "hiatusul" marii civilizaţii maya, începând cu mai multe decenii înainte de secolul al VI-lea. În acea perioadă, mai multe aşezări au fost abandonate, producţia lor culturală a început semnificativ să se perturbe şi a existat o instabilitate politică clară. Potrivit experţilor, activitatea vulcanică a fost potenţiala cauză a acestui declin.
Erupţia vulcanică este însoţită de cantităţi mari de sulf, care se emană ca un aerosol fin. Sulf a fost găsit în straturile adânci de gheaţă de la Polul Nord şi Polul Sud, acest lucru indică faptul că a existat o erupţie destul de mare undeva pe Pământ, în anul 540. Potrivit cercetătorilor, acea erupţie ar fi putut marca începutul declinului maiaşilor.
Din punct de vedere chimic, aceste depozite de cenuşă îndepărtate pot fi legate de magma foarte specifică gasită sub El Chichon. Analiza cenuşii vulcanice găsite în Mexic confirmă că o erupţie la El Chichon a avut loc în anul 540.
Nivelul de sulf găsit în adâncimea gheţii sugerează că erupţia a fost suficient de puternică pentru a întuneca cerul şi provoca o mică şi bruscă perioadă de răcire regională. Grosimea depozitelor de cenuşă din zona erupţiei indică faptul că mediul înconjurător ar fi fost acoperit cu un strat sufocant de cenuşă vulcanică.
Un studiu separat constată că urmele de sulf polar ar putea fi, de asemenea, legate de o altă erupţie, care a avut loc în Alaska, în anul 536. Atunci când aceste două erupţii au avut loc consecutiv, maiaşii ar fi experimentat o mini-apocalipsă.
Activitatea vulcanică poate fi cauza hiatusului civilizaţiei maya, dar motivele prăbuşirii finale ale civilizaţiei rămân discutabile.
