Pădurile cu o mare biodiversitate nu absorb neapărat cea mai mare cantitate de dioxid de carbon, dar conservarea lor este fundamentală pentru echilibrul şi supravieţuirea planetei, avertizează un studiu publicat în revista Scientific Reports, semnalează EFE.
Experţi din 22 de ţări, sub conducerea lui Martin Sullivan, de la Universitatea din Leeds, au studiat biodiversitatea şi capacitatea de a înmagazina dioxid de carbon în 360 de situri din A?frica, Asia şi Amazonia, analizând în total 200.000 de arbori.
Rezultatele cercetărilor lor arată că pădurile tropicale africane, care se întind de la est la vest pe banda centrală a continentului, absorb cea mai mare cantitate de dioxid de carbon, dar adăpostesc o mai mică varietate de specii decât pădurile din alte zone ale planetei.
Pădurile amazoniene şi cele din Asia, mai ales de pe insula Borneo, au cea mai mare biodiversitate, dar înmagazinează mai puţin dioxid de carbon/hectar.
Deşi o mai mare biodiversitate nu implică totdeauna o mai mare înmagazinare a dioxidului de carbon, conservarea pădurilor bogate în specii este "fundamentală pentru echilibrul planetei", subliniază cercetătorii.
Pădurile sunt şi "casa unor comunităţi locale şi a tot felul de specii de plante şi animale, fapt pentru care trebuie să le protejăm cu o viziune integrală", care să nu se limiteze la absorbţia dioxidului de carbon, subliniază profesorul Simon Lewis, coautor, de la Universitatea din Leeds.
