Câinele sălbatic african, Lycaon pictus, unul dintre cei mai performanţi prădători tereştri, se află în prezent în pericol de dispariţie, conform estimărilor care indică faptul că populaţia acestor animale din Africa de sud-est nu depăşeşte 6.600 de indivizi, informează organizaţia World Wildlife Found.
Câinele sălbatic african este unul dintre cele mai ameninţate mamifere. Este un animal care trăieşte în haite, iar cele mai multe exemplare pot fi întâlnite în regiuni sălbatice şi semisălbatice din sudul Africii şi din sudul Africii de est (în special în Tanzania şi în nordul Mozambicului).
Aceste animale trăiesc în haite care numără între 10 şi 40 de indivizi, cu o structură socială bine delimitată.
Deşi au dimensiuni relativ mici, aproximativ 75 de centimetri înălţime, puţin peste 1 metru lungime şi cântăresc cel mult 30 de kilograme, câinii sălbatici africani sunt nişte prădători de temut într-un areal în care concurează pentru hrană cu animale incomparabil mai mari şi mai puternice, precum leii sau hienele.
Oportunişti, câinii sălbatici africani preferă să vâneze rumegătoare de talie medie, aşa cum sunt gazelele, pe care le atacă în haită.
Deşi nu se compară cu gheparzii, câinii sălbatici africani pot depăşi viteza respectabilă de 70 km/h pe distanţe scurte.
Puternice şi agile, aceste mamifere întâlnite odinioară într-o varietate de areale africane, de la deşerturi până la savane şi păduri, sunt considerate printre cele mai de succes animale de pradă din lume. Şi cu toate acestea numărul lor scade constant.
Cele mai importante ameninţări cu care se confruntă această specie sunt antropice. Câinii sălbatici africani sunt ucişi fie accidental fie intenţionat de oameni atunci când se apropie prea mult de aşezări în căutarea hranei. Bolile virale, aşa cum este turbarea sau răpciuga canină (jigodia) afectează serios această specie, modul de viaţă în haită favorizând răspândirea cu uşurinţă a acestor maladii. La acestea se mai adaugă şi presiunea reprezentată de scăderea habitatului şi competiţia în care aceste animale se află cu alţi prădători, precum leii, pentru hrană.
Pentru conservarea acestei specii endemice sudului Africii este necesară delimitarea de arii protejate. În sudul Tanzaniei şi în nordul Mozambicului există astfel de arii protejate, precum şi coridoare prin care fauna sălbatică poate trece dintr-o zonă protejată în alta.
