Desertul a fost inventat încă din epoca preistorică când oamenii, care la vremea aceea trăiau în peşteri, mâncau miere din stupul albinelor. Mai târziu, egiptenii, arabii şi chinezii au îmbrăcat fructele în miere. În Evul Mediu, bomboanele din zahăr erau accesibile doar clasei superioare, datorită preţului foarte ridicat al zahărului.
Bomboanele sunt făcute prin dizolvarea zahărului în apă. Nivelul diferit de încălzire determină tipul de bomboană. Bomboanele mai tari se fac la temperaturi foarte ridicate, iar cele moi — la temperaturi scăzute.
Industria bomboanelor s-a dezvoltat rapid în secolul al XIX-lea, odată cu descoperirea sfeclei de zahăr şi a mecanismelor de extragere a zahărului din aceasta. La început, industria dulciurilor s-a remarcat prin drops-urile mentolate sau de lămâie. Până la mijlocul anilor 1800, existau în America peste 300 de fabrici de bomboane de 1 penny, care se vindeau la gramaj, din cutii mari de sticlă.
Ciocolata caldă a reprezentat băutura preferată a împăratului Montezuma, din Aztecs. Hernando Cortez, conchistadorul spaniol, a adus băutura în Spania, în 1529. Aceasta a rămas băutura preferată a casei regale spaniole. Trei secole mai târziu, ciocolata a fost folosită în Anglia, sub formă de baton. Primele batoane de ciocolată aveau un gust dulce-amărui.
Ciocolata din lapte a apărut în 1875 când Henry Nestle şi Daniel Peter, primul — expert în studiul produselor lactate, celălalt — în producerea ciocolatei, au pus cap la cap realizările fiecăruia şi au inventat ciocolata cu lapte, preferată astăzi de 80% din populaţia globului.
În 1893, a fost adus în Statele Unite primul aparat de fabricat ciocolată. Milton S. Hershey, producător de caramele, a achiziţionat aparatul şi l-a instalat în fabrica sa din Lancaster. Prima ciocolată produsă de Hershey a apărut în 1894.
Mulţi americani au început să amestece diverse ingrediente pentru a face tot felul de bomboane. Dar, până la Primul Război Mondial, acestea nu au avut un succes extraordinar.
Atunci, mai mulţi producători de ciocolată au fost delegaţi să asigure de la 9 la 18 kilograme de batoane de ciocolată bazelor de încartiruire. Batoanele au fost rupte în bucăţele mai mici şi distribuite infanteriştilor aflaţi în Europa. De aici le-a venit ideea producătorilor să facă bomboane de ciocolată. Infanteriştii, odată întorşi acasă, au adus cu ei moda bomboanelor de ciocolată şi până în anii 1920 au apărut pe piaţă peste 40 000 de tipuri de bomboane.
Industria de bomboane s-a dezvoltat dinspre coasta de est, mai exact din oraşe ca Philadelphia, Boston sau New York şi s-a extins rapid spre vest, unde ingrediente ca zahărul sau laptele erau mult mai uşor de găsit. Chicago a rămas încă din perioada aceea cel mai important centru de producere a bomboanelor.
