O perioadă de manifestări vulcanice puternice şi frecvente ar fi jucat un rol esenţial în declanşarea extincţiei în masă de la finalul Triasicului, în urmă cu circa 200 de milioane de ani, care a favorizat apariţia erei dinozaurilor, informează Xinhua care citează un nou studiu publicat recent.O perioadă de manifestări vulcanice puternice şi frecvente ar fi jucat un rol esenţial în declanşarea extincţiei în masă de la finalul Triasicului, în urmă cu circa 200 de milioane de ani, care a favorizat apariţia erei dinozaurilor, informează Xinhua care citează un nou studiu publicat recent.Cea mai mare extincţie de pe Pământ, cea din Permian-Triasic, a condus la dispariţia a până la 96% dintre speciile marine, a 70% dintre vertebratele terestre şi a 83% dintre genurile existente de insecte, dar şi la schimbări survenite la nivelul vegetaţiei de uscat. Însă, chiar dacă rămâne încă un mister motivul pentru care dinozaurii au supravieţuit acestui eveniment, ei au ocupat locurile rămase astfel libere din lanţul trofic.Această extincţie în masă se pare că ar fi coincis cu şi ar fi fost cauzată de unul dintre cele mai importante episoade cunoscute de activitate vulcanică din istoria Pământului, care ar fi avut loc în puseuri şi ar fi cuprins o zonă uriaşă, pe patru continente reprezentând Provincia Magmatică a Atlanticului Central (CAMP), precizează sursa citată.În cadrul noului studiu, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Oxford au examinat, în colaborare cu cercetători de la universităţile Exeter şi Southampton, depozite de sedimente din CAMP în căutarea dovezilor fluctuaţiilor în nivelurile de mercur, emis sub formă de gaz în timpul erupţiilor vulcanice.Gazul de mercur s-a răspândit în atmosfera Pământului înainte de a se depune în sedimente.Echipa de cercetători a cercetat şase depozite de sedimente din Marea Britanie, Austria, Argentina, Groenlanda, Canada şi Maroc şi a analizat nivelurile de mercur din acestea.Cinci din cele şase mostre au prezentat o creştere considerabilă a conţinutului de mercur care au debutat odată cu orizontul de extincţie de la sfârşitul Triasicului, alte vârfuri fiind observate între orizontul extincţiei şi limita dintre Triasic şi Jurasic, care a avut loc circa 200.000 de ani mai târziu.Emisiile mari de mercur constatate coincid cu mai multe episoade observate anterior de creştere a concentraţiei de dioxid de carbon (CO2) din atmosferă indicând eliberarea CO2 prin degazare vulcanică.Autorul principal al studiului, Lawrence Percival, geochimist absolvent al Universităţii Oxford a declarat că rezultatele "susţin cu tărie episoade repetate de activitate vulcanică petrecute la finalul Triasicului, cu declanaşarea activităţii vulcanice în timpul extincţiei de la finalul Triasicului". "Această cercetare subliniază legătura dintre extincţia în masă din Triasic şi emisiile vulcanice de CO2. Este o dovadă în plus a existenţei emisiilor episodice de CO2 de origine vulcanică ca potenţial declanşator al extincţiei şi contribuie la o mai bună înţelegere a acestui eveniment şi a altor episoade de schimbări climaterice din istoria Pământului", a adăugat Percival.Studiul a fost publicat în jurnalul american "Proceedings of the National Academy of Sciences".
