Tibetanii, la fel ca locuitorii din Anzi, sunt renumiţi pentru faptul că pot să trăiască fără probleme la altitudini ridicate. Totuşi, un studiu realizat recent de cercetătorii din China a sugerat că ar putea să existe o anumită limită în privinţa altitudinii la care tibetanii pot trăi fără să sufere complicaţii medicale grave, iar această limită este de 4.500 de metri, informează agenţia de presă Xinhua.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că etnicii tibetani de pe platoul Qinghai pot să se adapteze la viaţa la altitudini extreme datorită unei variaţii genetice, care le permite să îşi menţină concentraţii scăzute de celule roşii în sânge într-un mediu în care aerul este rarefiat. În general, organismul uman reacţionează la nivelul scăzut de oxigen din aer producând mai multe celule roşii sangvine — care transportă oxigenul între plămâni şi ţesuturile din corp. Însă, menţinerea unui număr mare de celule roşii sangvine pe o perioadă îndelungată poate avea ca rezultat o serie de afecţiuni, inclusiv insuficienţă cardiacă. Variaţia genetică descoperită de cercetătorii chinezi pare să nu mai fie însă eficientă la altitudini de peste 4.500 de metri, potrivit noului studiu, coordonat de Cui Chaoying, profesor la Universitatea Tibet, care a colaborat cu două echipe de oameni de ştiinţă. Cercetătorii au recoltat probe de sânge de la etnici tibetani din 20 de localităţi aflate la altitudini care variau de la 1.900 de metri până la 5.018 metri.
Studiul a fost publicat în American Journal of Hematology.
