În sfârşit, cele două părţi semnatare ale Acordului de readmisie obţin ceea ce îşi doresc de multă vreme: conform înţelegerii semnate pe 16 decembrie, imigranţii ilegali ajunşi în UE prin Turcia vor fi trimişi înapoi în această ţară. În contrapartidă, cetăţenii turci vor putea călători fără viză în UE. Perdanţii sunt refugiaţii din Siria, Afganistan sau alte regiuni de conflict.
Turcia este singurul candidat la integrare pentru care obligativitatea vizelor nu a fost anulată; o practică pe care conducerea de la Ankara a criticat-o aspru ani la rând. Preluarea imigranţilor ilegali este preţul pe care statul turc trebuie să-l plătească în schimbul liberalizării vizelor.
Trei ani de probă
Ministrul turc al integrării, Egemen Bagis, afirmă că Turcia şi-a rezervat dreptul de anulare a acordului dacă renunţarea la vize nu va avea loc într-un interval de timp "rezonabil". Acordul de readmisie, respectiv libera circulaţie, este valabil pe o perioadă de trei ani, timp în care Turcia va beneficia de fonduri europene pentru consolidarea controalelor la graniţe. "La frontiere vor fi instalate camere de supraveghere infraroşu. Va fi inaugurat un centru lingvistic în care specialiştii vor identifica originea imigranţilor ilegali", a spus ministrul Bagis. Turcia nu vrea să renunţe la posibilitatea de a-i expluza în ţările de provenienţă pe imigranţii ilegali care nu vor primi statutul de refugiaţi.
Mulţi turci se tem că preluarea imigranţilor ilegali va însemna o povară pe care ţara n-o va putea duce. Ahmet Icduygu, coordonatorul Centrului pentru Cercetarea Migraţiei al Universităţii Koc din Istanbul, combate aceste speculaţii: "Cu un deceniu în urmă, în Turcia soseau şi până la 90.000 de imigranţi ilegali anual. În ultimii ani, numărul acestora a scăzut la aproximativ 40.000." Pentru Turcia, acordul de readmisie nu duce la schimbări semnificative, este convins Icduygu, pentru că ţara nu va purta o povară în plus.
Protecţie şi nu prea
Andrew Gardner de la organizaţia Amnesty International Istanbul aduce în prim-plan problema imigranţilor: "Întrebarea este: unde vor cere azil aceşti oameni? Vor putea depune cerere în Turcia sau vor fi expulzaţi în ţările de origine?". Gardner susţine că au existat deja cazuri în care refugiaţi din Afganistan au fost trimişi înapoi acasă, fără ca Turcia să le ofere posibilitatea de a cere azil. "În viitor, UE va trimite şi mai mulţi imigranţi în Turcia. Cel mai probabil, aceştia vor fi expulzaţi în ţările natale", critică reprezentantul Amnesty International.
În principiu, sirienii nu riscă să fie trimişi acasă întrucât sunt consideraţi refugiaţi de război. Cu toate acestea, susţine Gardner, au fost şi sirieni forţaţi să se întoarcă de unde au venit. "E necesar ca Turcia şi UE să colaboreze pentru a-i proteja pe cei aflaţi în situaţii disperate, conform normelor internaţionale."
UE - mai multă răspundere
"Dacă analizaţi Convenţia de la Geneva sau alte acorduri internaţionale, veţi constata că există şi posibilitatea ca persoana să poată alege cui cere protecţie", spune Lami Bertan Tokuzlu, profesor de drept constituţional la Universitatea Bilgi din Istanbul. Întrucât ţările membre ale UE sunt destinaţii importante, acestea ar trebui să preia mai multă răspundere. Datorită bunăstării lor, statele europene sunt capabile să le ofere mai mult ajutor refugiaţilor - afirmă Tokuzlu.
În acelaşi timp, profesorul le recomandă europenilor să nu-şi pună prea mari speranţe politice în securitatea graniţelor exterioare ale Turciei. Atât graniţa cu Siria, cât şi cea cu Irak-ul sunt foarte permeabile şi greu de controlat. Numeroşi combatanţi PKK au reuşit să treacă din regiunile kurde din Irak în zonele populate de kurzi din estul Turciei. "În aceste condiţii, cum putem convinge noi că suntem capabili să combatem, eficient, imigraţia ilegală? Nu prea avem şanse", conchide Lami Bertan Tokuzlu.
