Reducerea progresivă a efectivelor armatei americane în Irak, unde 4.417 militari şi-au pierdut viaţa începând din 2003, a coincis în ultimele luni cu o creştere a numărului de atentate împotriva forţelor irakiene. Acest fenomen a ridicat semne de întrebare privind stadiul de pregătire a trupelor irakiene. Şeful Statului Major irakian, generalul Babaker Zebari, a declarat chiar recent că retragerea americană este prematură, solicitând Statelor Unite să rămână în ţară până când armata sa va fi complet pregătită în 2020. Însă Washingtonul a dorit să-şi menţină strategia de retragere graduală ce urmează să se încheie la sfârşitul anului 2011 prin plecarea ultimului militar american.
Numărul atacurilor nu se compară cu cel din anii 2006 şi 2007, când 2.000 de persoane îşi pierdeau viaţa în fiecare lună, în violenţe interconfesionale între sunniţi şi şiiţi sau în atentate comise de insurgenţi. Dar, de la începutul anului, 300 de irakieni mor în fiecare lună în urma violenţelor. Scăderea securităţii coincide cu o criză politică provocată de incapacitatea partidelor politice de a forma un Guvern, la aproape şase luni de la alegerile legislative. Prim-ministrul în exerciţiu Nuri al-Maliki consideră că această reluare a violenţelor nu este decât ultima convulsie a unei insurecţii aflate în stare de agonie, dar mulţi irakieni consideră că impasul în care se află tânăra democraţie se explică prin ambiţiile personale ale liderilor lor.
Efectivele armatei americane sunt în prezent de 49.700 de persoane - adică o treime faţă de cel din 2007 - şi ar urma să se menţină la acest nivel până în vara anului 2011, pentru a se consacra formării forţelor irakiene. "Rămân încă probleme, dar, circulând prin ţară, se vede clar că Irakul s-a schimbat mult în ultimii trei ani şi că forţele de securitate irakiene sunt mult mai calificate decât înainte", a afirmat, recent, comandantul forţelor americane din Irak, generalul Ray Odierno. El şi-a exprimat însă şi preocuparea privind criza politică. "Oamenii sunt foarte frustraţi şi acest lucru reprezintă un potenţial pericol dacă politicienii nu sunt atenţi", a spus el, excluzând totuşi posibilitatea unei lovituri de stat militare. "Generalii au rămas neutri (...). Cred că ei vor ca procesul politic să îşi urmeze cursul. Populaţia nu vrea să se creeze un teren favorabil apariţiei unei dictaturi", a continuat el.
Experţii evocă şi climatul politic tensionat. Brian Fishman, de la fundaţia New America din Washington, împărtăşeşte opinia generalului Odierno, potrivit căreia este "timpul ca forţele americane să se întoarcă" în Statele Unite. "Această retragere va lăsa cu siguranţă un mare spaţiu gol în urmă pentru grupurile armate, dar adevărata problemă este impasul politic. Cu cât va dura mai mult acest impas, cu atât mai mult oamenii vor susţine direct sau discret violenţa, ca mijloc de a se opune sistemului", susţine expertul. "Forţele de securitate irakiene sunt destul de puternice. Problema o reprezintă politicienii, iar Statele Unite nu le pot rezolva problemele în locul lor", apreciază Fishman.
Nici premierul în exerciţiu, Nuri al-Maliki, şi nici fostul şef al Guvernului, Iyad Allawi, nu au fost capabili până în prezent să formeze o coaliţie majoritară în Parlament.
Michael O'Hanlon, un specialist pe problema Irakului la Brookings Institution din Washington, este convins de asemenea că viitorul ţării nu depinde de numărul de militari aflaţi pe teren, ci de voinţa politică. "Dacă nu se formează rapid o coaliţie guvernamentală, multe cicatrici legate de confesionalism riscă să se redeschidă", susţine el.
Fapte marcante legate de prezenţa americană în Irak
2003
- 20 martie: Începutul operaţiunii "Libertatea Irakului", raiduri asupra Bagdadului şi intrarea forţelor americano-britanice în sud.
- 9 aprilie: Americanii sunt la Bagdad. Căderea regimului lui Saddam Hussein.
- 1 mai: Preşedintele George W. Bush declară "sfârşitul luptelor", dar continuarea "războiului împotriva terorismului".
- 16 mai: Americanul Paul Bremer, numit administrator civil, interzice accesul în funcţii publice al responsabililor partidului Baas, apoi anunţă dizolvarea organelor de securitate.
- 2 octombrie: Recunoaşterea faptului că nici o armă de distrugere în masă nu a fost descoperită.
- 16 octombrie: Rezoluţia 1.511 a ONU care prevede o forţă multinaţională.
- 13 decembrie: Saddam Hussein capturat în apropiere de Tikrit, la nord de Bagdad.
2004
- aprilie-august: Confruntări între coaliţie şi partizanii liderului şiit radical Moqtada Sadr.
- 28 aprilie: Difuzarea unor imagini cu deţinuţi irakieni umiliţi de militari americani la Abu Ghraib provoacă indignare.
- 28 iunie: Transferarea puterii către Guvernul irakian.
- 8 noiembrie: Ofensivă americană la Fallujah (vest de Bagdad) pentru îndepărtarea rebelilor.
- 21 decembrie: 22 de morţi, între care 14 militari, într-un atac asupra unei baze americane la Mosul (nord), revendicat de o grupare legată de al-Qaida.
2005
- 30 ianuarie: Primul scrutin multipartit, boicotat de sunniţi.
2006
- 7 iunie: Liderul al-Qaida în Irak, Abu Mussab al-Zarqawi, ucis într-un raid american.
- 13 iulie: Coaliţia transferă irakienilor controlul securităţii în prima dintre cele 18 provincii.
- 30 decembrie: Spânzurarea lui Saddam Hussein după condamnarea sa la moarte.
2007
- 10 ianuarie: Bush anunţă 30.000 de militari suplimentari.
2008
- 23 martie: A fost atins numărul de 4.000 de militari americani ucişi începând din 2003.
- 27 noiembrie: Parlamentul ratifică acordul de securitate privind retragerea americană până la sfârşitul lui 2011.
2009
- 27 februarie: Preşedintele Barack Obama anunţă retragerea trupelor americane de luptă până la sfârşitul lui august 2010 şi a tuturor efectivelor înainte de sfârşitul lui 2011.
- 30 iunie: Retragerea americană din oraşe şi aglomerări urbane.
2010
- 7 martie: Alegeri legislative, care nu au condus încă la un acord între partide pentru formarea unui nou Guvern.
- 11 august: Comandantul armatei irakiene consideră prematură plecarea americanilor în 2011.
- 24 august: Numărul militarilor americani scade sub 50.000.
- 25 august: Demonstraţie de forţă a insurgenţilor, care au detonat 14 maşini-capcană în toată ţara, omorând cel puţin 53 de persoane.
Numărul atacurilor nu se compară cu cel din anii 2006 şi 2007, când 2.000 de persoane îşi pierdeau viaţa în fiecare lună, în violenţe interconfesionale între sunniţi şi şiiţi sau în atentate comise de insurgenţi. Dar, de la începutul anului, 300 de irakieni mor în fiecare lună în urma violenţelor. Scăderea securităţii coincide cu o criză politică provocată de incapacitatea partidelor politice de a forma un Guvern, la aproape şase luni de la alegerile legislative. Prim-ministrul în exerciţiu Nuri al-Maliki consideră că această reluare a violenţelor nu este decât ultima convulsie a unei insurecţii aflate în stare de agonie, dar mulţi irakieni consideră că impasul în care se află tânăra democraţie se explică prin ambiţiile personale ale liderilor lor.
Efectivele armatei americane sunt în prezent de 49.700 de persoane - adică o treime faţă de cel din 2007 - şi ar urma să se menţină la acest nivel până în vara anului 2011, pentru a se consacra formării forţelor irakiene. "Rămân încă probleme, dar, circulând prin ţară, se vede clar că Irakul s-a schimbat mult în ultimii trei ani şi că forţele de securitate irakiene sunt mult mai calificate decât înainte", a afirmat, recent, comandantul forţelor americane din Irak, generalul Ray Odierno. El şi-a exprimat însă şi preocuparea privind criza politică. "Oamenii sunt foarte frustraţi şi acest lucru reprezintă un potenţial pericol dacă politicienii nu sunt atenţi", a spus el, excluzând totuşi posibilitatea unei lovituri de stat militare. "Generalii au rămas neutri (...). Cred că ei vor ca procesul politic să îşi urmeze cursul. Populaţia nu vrea să se creeze un teren favorabil apariţiei unei dictaturi", a continuat el.
Experţii evocă şi climatul politic tensionat. Brian Fishman, de la fundaţia New America din Washington, împărtăşeşte opinia generalului Odierno, potrivit căreia este "timpul ca forţele americane să se întoarcă" în Statele Unite. "Această retragere va lăsa cu siguranţă un mare spaţiu gol în urmă pentru grupurile armate, dar adevărata problemă este impasul politic. Cu cât va dura mai mult acest impas, cu atât mai mult oamenii vor susţine direct sau discret violenţa, ca mijloc de a se opune sistemului", susţine expertul. "Forţele de securitate irakiene sunt destul de puternice. Problema o reprezintă politicienii, iar Statele Unite nu le pot rezolva problemele în locul lor", apreciază Fishman.
Nici premierul în exerciţiu, Nuri al-Maliki, şi nici fostul şef al Guvernului, Iyad Allawi, nu au fost capabili până în prezent să formeze o coaliţie majoritară în Parlament.
Michael O'Hanlon, un specialist pe problema Irakului la Brookings Institution din Washington, este convins de asemenea că viitorul ţării nu depinde de numărul de militari aflaţi pe teren, ci de voinţa politică. "Dacă nu se formează rapid o coaliţie guvernamentală, multe cicatrici legate de confesionalism riscă să se redeschidă", susţine el.
Fapte marcante legate de prezenţa americană în Irak
2003
- 20 martie: Începutul operaţiunii "Libertatea Irakului", raiduri asupra Bagdadului şi intrarea forţelor americano-britanice în sud.
- 9 aprilie: Americanii sunt la Bagdad. Căderea regimului lui Saddam Hussein.
- 1 mai: Preşedintele George W. Bush declară "sfârşitul luptelor", dar continuarea "războiului împotriva terorismului".
- 16 mai: Americanul Paul Bremer, numit administrator civil, interzice accesul în funcţii publice al responsabililor partidului Baas, apoi anunţă dizolvarea organelor de securitate.
- 2 octombrie: Recunoaşterea faptului că nici o armă de distrugere în masă nu a fost descoperită.
- 16 octombrie: Rezoluţia 1.511 a ONU care prevede o forţă multinaţională.
- 13 decembrie: Saddam Hussein capturat în apropiere de Tikrit, la nord de Bagdad.
2004
- aprilie-august: Confruntări între coaliţie şi partizanii liderului şiit radical Moqtada Sadr.
- 28 aprilie: Difuzarea unor imagini cu deţinuţi irakieni umiliţi de militari americani la Abu Ghraib provoacă indignare.
- 28 iunie: Transferarea puterii către Guvernul irakian.
- 8 noiembrie: Ofensivă americană la Fallujah (vest de Bagdad) pentru îndepărtarea rebelilor.
- 21 decembrie: 22 de morţi, între care 14 militari, într-un atac asupra unei baze americane la Mosul (nord), revendicat de o grupare legată de al-Qaida.
2005
- 30 ianuarie: Primul scrutin multipartit, boicotat de sunniţi.
2006
- 7 iunie: Liderul al-Qaida în Irak, Abu Mussab al-Zarqawi, ucis într-un raid american.
- 13 iulie: Coaliţia transferă irakienilor controlul securităţii în prima dintre cele 18 provincii.
- 30 decembrie: Spânzurarea lui Saddam Hussein după condamnarea sa la moarte.
2007
- 10 ianuarie: Bush anunţă 30.000 de militari suplimentari.
2008
- 23 martie: A fost atins numărul de 4.000 de militari americani ucişi începând din 2003.
- 27 noiembrie: Parlamentul ratifică acordul de securitate privind retragerea americană până la sfârşitul lui 2011.
2009
- 27 februarie: Preşedintele Barack Obama anunţă retragerea trupelor americane de luptă până la sfârşitul lui august 2010 şi a tuturor efectivelor înainte de sfârşitul lui 2011.
- 30 iunie: Retragerea americană din oraşe şi aglomerări urbane.
2010
- 7 martie: Alegeri legislative, care nu au condus încă la un acord între partide pentru formarea unui nou Guvern.
- 11 august: Comandantul armatei irakiene consideră prematură plecarea americanilor în 2011.
- 24 august: Numărul militarilor americani scade sub 50.000.
- 25 august: Demonstraţie de forţă a insurgenţilor, care au detonat 14 maşini-capcană în toată ţara, omorând cel puţin 53 de persoane.
