Într-un interviu pentru săptămânalul britanic Sunday Telegraph, Rasmussen a cerut construirea unui nou sistem de apărare antirachetă care să apere Europa de ameninţarea unui atac nuclear iranian şi a precizat că are susţinerea deplină a Statelor Unite pentru proiectul de scut defensiv, evaluat la 200 de milioane de euro. El a făcut aceste declaraţii după ce inspectorii Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA) au avertizat săptămâna trecută că Iranul a făcut încă un pas crucial către înarmarea de rachete balistice cu focoase nucleare. "Bazându-ne pe declaraţiile lor publice, ştim că Iranul are deja rachete cu o rază de acţiune suficientă pentru a lovi ţinte din Europa şi nu ascund faptul că vor să îşi dezvolte şi mai mult capacitatea", a spus Rasmussen. "Dacă Iranul obţine, în cele din urmă, capacităţi nucleare, va fi foarte periculos şi o ameninţare directă pentru aliaţi. Acesta este motivul pentru care propun un sistem NATO de apărare antirachetă nou şi eficient", a precizat el. Rasmussen consideră că noul sistem ar putea fi dezvoltat în cooperare cu Rusia, care s-a opus tentativelor precedente ale SUA de a instala elemente ale unui scut antirachetă în Europa.
Rachetele balistice cea mai lungă rază de acţiune ale Iranului, Shahab-3 şi Qiam-1, pot lovi ţinte din Turcia şi Grecia. Unii consideră planurile pentru un nou scut antirachetă drept o admitere tacită a faptului că America a renunţat la opţiunea riscantă de a lansa atacuri aeriene asupra centrelor nucleare şi militare ale republicii islamice şi că renunţă la speranţa de a convinge Iranul să nu construiască o bombă.
Apărarea antirachetă a Europei constă în prezent în special în rachete americane SM-3, instalate pe vase americane, care pot doborî rachete balistice. În baza planului propus de Rasmussen, scutul antirachetă ar urma să fie extins asupra întregului teritoriu NATO, coordonat de un comandament nou şi de un sistem de control care ar include un radar existent şi alte sisteme de senzori, precum şi noi rachete SM-3 instalate la baze terestre. "Practic, am putea construi un sistem antirachetă eficient pentru a apăra toată populaţia noastră conectând sisteme existente", a spus el. "Chiar şi într-o perioadă de constrângeri economice, ar costa foarte puţin - 200 de milioane de euro într-o perioadă de 10 ani, împărţit la 28 de aliaţi. Pentru un preţ modest putem apăra 900 de milioane de cetăţeni", a subliniat el. "Dacă NATO decide să meargă înainte şi să dezvolte un sistem de apărare antirachetă, acesta ar trebui însoţit de o invitaţie pentru ruşi să coopereze. Acest lucru ar avea logică din punctul de vedere al securităţii. În mod realist, am avea un sistem NATO alături de un sistem rus. Putem dezvolta mecanisme de cooperare, care să facă întregul sistem mai eficient", a adăugat el. "Nu au fost luate decizii încă. Vom avea consultări cu Rusia. Avem nevoie de protecţie eficientă în faţa unei ameninţări reale", a subliniat secretarul general al Alianţei. Susţinătorii planului consideră că acesta ar putea înbunătăţi fundamental relaţia tensionată dintre NATO şi Rusia, deschizând o nouă eră a cooperării.
Oficialii Alianţei speră că un sistem defensiv mai puţin ambiţios, ce vizează să facă faţă numai câtorva rachete lansate, nu va deranja Rusia. Ei au purtat deja discuţii cu omologii lor ruşi, pentru a înfiinţa o "umbrelă de securitate" care să lege sistemele de apărare antirachetă ale SUA cu cele ale altor ţări NATO şi ale Rusiei.
La începutul preşedinţiei sale, Obama a renunţat la planurile predecesorului său de a desfăşura interceptori în Polonia şi un radar în Cehia. Proiectul lui Bush înfuria Rusia. În baza noului plan de scut, SUA au început deja negocieri cu România pentru amplasarea unor baterii de interceptori tereştri, în timp ce Bulgaria şi-a exprimat la rândul ei dorinţa de a se alătura proiectului.
Preşedintele Traian Băsescu a declarat la reuniunea anuală a diplomaţiei române că acordul privind scutul antirachetă ar trebui finalizat până la summitul NATO de la Lisabona (din noiembrie), unde România "ar trebui să insiste ca scutul antirachetă să devină o realitate NATO, nu numai a relaţiilor bilaterale, spre exemplu, SUA-România".
Oficialii NATO speră că progresele făcute de Iran către obţinerea de arme nucleare i-ar putea determina pe ruşi să se răzgândească. Inspectorii AIEA au anunţat săptămâna trecută că oamenii de ştiinţă iranieni au îmbogăţit suficient uraniu pentru un focos nuclear, deşi miniaturizarea dispozitivului şi construirea unei rachete nucleare nu sunt încă la îndemâna republicii islamice.
Rachetele balistice cea mai lungă rază de acţiune ale Iranului, Shahab-3 şi Qiam-1, pot lovi ţinte din Turcia şi Grecia. Unii consideră planurile pentru un nou scut antirachetă drept o admitere tacită a faptului că America a renunţat la opţiunea riscantă de a lansa atacuri aeriene asupra centrelor nucleare şi militare ale republicii islamice şi că renunţă la speranţa de a convinge Iranul să nu construiască o bombă.
Apărarea antirachetă a Europei constă în prezent în special în rachete americane SM-3, instalate pe vase americane, care pot doborî rachete balistice. În baza planului propus de Rasmussen, scutul antirachetă ar urma să fie extins asupra întregului teritoriu NATO, coordonat de un comandament nou şi de un sistem de control care ar include un radar existent şi alte sisteme de senzori, precum şi noi rachete SM-3 instalate la baze terestre. "Practic, am putea construi un sistem antirachetă eficient pentru a apăra toată populaţia noastră conectând sisteme existente", a spus el. "Chiar şi într-o perioadă de constrângeri economice, ar costa foarte puţin - 200 de milioane de euro într-o perioadă de 10 ani, împărţit la 28 de aliaţi. Pentru un preţ modest putem apăra 900 de milioane de cetăţeni", a subliniat el. "Dacă NATO decide să meargă înainte şi să dezvolte un sistem de apărare antirachetă, acesta ar trebui însoţit de o invitaţie pentru ruşi să coopereze. Acest lucru ar avea logică din punctul de vedere al securităţii. În mod realist, am avea un sistem NATO alături de un sistem rus. Putem dezvolta mecanisme de cooperare, care să facă întregul sistem mai eficient", a adăugat el. "Nu au fost luate decizii încă. Vom avea consultări cu Rusia. Avem nevoie de protecţie eficientă în faţa unei ameninţări reale", a subliniat secretarul general al Alianţei. Susţinătorii planului consideră că acesta ar putea înbunătăţi fundamental relaţia tensionată dintre NATO şi Rusia, deschizând o nouă eră a cooperării.
Oficialii Alianţei speră că un sistem defensiv mai puţin ambiţios, ce vizează să facă faţă numai câtorva rachete lansate, nu va deranja Rusia. Ei au purtat deja discuţii cu omologii lor ruşi, pentru a înfiinţa o "umbrelă de securitate" care să lege sistemele de apărare antirachetă ale SUA cu cele ale altor ţări NATO şi ale Rusiei.
La începutul preşedinţiei sale, Obama a renunţat la planurile predecesorului său de a desfăşura interceptori în Polonia şi un radar în Cehia. Proiectul lui Bush înfuria Rusia. În baza noului plan de scut, SUA au început deja negocieri cu România pentru amplasarea unor baterii de interceptori tereştri, în timp ce Bulgaria şi-a exprimat la rândul ei dorinţa de a se alătura proiectului.
Preşedintele Traian Băsescu a declarat la reuniunea anuală a diplomaţiei române că acordul privind scutul antirachetă ar trebui finalizat până la summitul NATO de la Lisabona (din noiembrie), unde România "ar trebui să insiste ca scutul antirachetă să devină o realitate NATO, nu numai a relaţiilor bilaterale, spre exemplu, SUA-România".
Oficialii NATO speră că progresele făcute de Iran către obţinerea de arme nucleare i-ar putea determina pe ruşi să se răzgândească. Inspectorii AIEA au anunţat săptămâna trecută că oamenii de ştiinţă iranieni au îmbogăţit suficient uraniu pentru un focos nuclear, deşi miniaturizarea dispozitivului şi construirea unei rachete nucleare nu sunt încă la îndemâna republicii islamice.
