Secretarul de stat pentru afaceri europene Pierre Lellouche, aflat joi în vizită la Bucureşti, a sugerat din nou, într-un interviu acordat cotidianului Le Monde, că Parisul s-ar putea opune aderării României la Spaţiul Schengen, în lipsa unui plan privind integrarea romilor. "Nu avem bază să facem o legătură juridică între cele două chestiuni (integrarea romilor şi aderarea României la Spaţiul Schengen - n.red.). Dar dacă România nu prezintă un plan pentru integrarea romilor, fiecare va trage consecinţele", a avertizat el în Le Monde. Lellouche a amintit şi că "Franţa a fost principalul avocat al aderării României la UE" şi că, în această calitate, Parisul va cere ca "România să anunţe cât mai repede posibil un plan de acţiuni de urgenţă pentru integrarea comunităţii rome".
Întrebat, joi, la Bucureşti, cum poate exista o legătură între aderarea României la Schengen şi problematica romilor, Lellouche a recunoscut că "dosarul Schengen nu este legat de problema romilor" şi că "efectiv nu există o legătură" între problema romilor şi Schengen. "Este, de fapt, o chestiune legată de alte lucruri, în special, de Mecanismul de Verificare, cel puţin pentru mine... Acest subiect este pe agenda Consiliului de Afaceri Generale de luni, de la Bruxelles, dar prefer să nu discut despre asta astăzi", a adăugat oficialul francez. El a sugerat astfel că este posibil ca în concluziile Consiliului de Afaceri Generale - chemat să se pronunţe asupra raportului pe justiţie elaborat de Comisia Europeană în iulie - să fie făcută recomandarea ca la decizia privind admiterea României în Schengen, aşteptată în martie, Consiliul european să ţină seama, eventual, de stadiul luptei împotriva corupţiei din România.
Întrebat ulterior dacă mesajul său a fost că, în opinia sa, există o legătură între problematica romilor şi Mecanismul de Cooperare şi Verificare, Lellouche a spus că nu a declarat aşa ceva. "Dacă vedeţi documentele Uniunii Europene, numele 'rom' nu figurează în ele. Eu am spus că este o situaţie politică. Am spus că juridic nu există o legătură, dar există o situaţie politică şi noi sperăm să găsim soluţii, nu suntem aici pentru o strategie de escaladă", a precizat Lellouche.
Decizia aderării unei ţări la Schengen este, în final, dincolo de îndeplinirea criteriilor tehnice, una de natură politică, ce presupune unanimitate în votul membrilor. Eventuala legătură între Schengen şi Mecanismul de Cooperare şi Verificare nu ar fi o idee nouă. Anul trecut s-a vehiculat ideea de a face o legătură, în raportul UE pe justiţie, între progresele României în lupta împotriva corupţiei şi aderarea la Schengen, idee la care în final s-a renunţat. Argumentul celor care susţineau această legătură era că partenerii europeni nu pot avea încredere că o ţară cu probleme de corupţie în rândul justiţiei şi forţelor de ordine poate administra corect graniţele externe ale Uniunii Europene. România a depus un efort masiv în ultimii doi ani, din punct de vedere tehnic, pentru a se pregăti de intrarea în Schengen şi speră că se va alătura acestui spaţiu în martie 2011.
Ideea de a lega aderarea României la Schengen de alte procese, care nu au legătură cu criteriile tehnice pe care o ţară le are de îndeplinit pentru a intra în acest spaţiu în care graniţele interne sunt desfiinţate, a fost readusă în discuţie recent de secretarul de stat francez pentru afaceri europene, Pierre Lellouche, în contextul polemicii legate de repatrierile romilor. Lellouche a sugerat că Franţa ar putea bloca aderarea României la Schengen - ştiut fiind faptul că pentru această decizie este necesară unanimitatea în Consiliul European - din cauza proastei administrări a problematicii romilor de care dă dovadă Bucureştiul.
Raportul din iulie elaborat de Comisia Europeană în legătură cu progresele făcute de România în aplicarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare a fost deosebit de critic, în special din cauza Agenţiei Naţionale pentru Integritate. Practic, Comisia Europeană a ajuns la concluzia că România că nu îşi îndeplineşte angajamentele asumate la aderare, o acuzaţie de o gravitate fără precedent la adresa ţării noastre, care nu a mai figurat în rapoartele anterioare.
Pentru că stadiul reformei în justiţie continua să se afle la un nivel necorespunzător, în momentul aderării la UE, la 1 ianuarie 2007, România a intrat sub o monitorizare specială din partea Comisiei Europene, prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare, care a stabilit patru obiective mari pentru Bucureşti în reforma justiţiei şi lupta împotriva corupţiei. Deşi autorităţile şi-au propus constant ridicarea acestui mecanism, refoma justiţiei şi lupta anticorupţie au fost judecate ca fiind în continuare nesatisfăcătoare, astfel încât MCV a fost prelungit în fiecare an.
Ca să determine autorităţile române să-şi accelereze eforturile în aceste domenii, mai ales după ce clauza de salvgardare - prin care, de pildă, deciziile judecătoreşti din România nu ar fi fost recunoscute în UE - nu a mai putut fi aplicată, au existat propuneri de introducere a unor sancţiuni suplimentare, cum ar fi suspendarea fondurilor europene sau amânarea aderării la Schengen.
Întrebat, joi, la Bucureşti, cum poate exista o legătură între aderarea României la Schengen şi problematica romilor, Lellouche a recunoscut că "dosarul Schengen nu este legat de problema romilor" şi că "efectiv nu există o legătură" între problema romilor şi Schengen. "Este, de fapt, o chestiune legată de alte lucruri, în special, de Mecanismul de Verificare, cel puţin pentru mine... Acest subiect este pe agenda Consiliului de Afaceri Generale de luni, de la Bruxelles, dar prefer să nu discut despre asta astăzi", a adăugat oficialul francez. El a sugerat astfel că este posibil ca în concluziile Consiliului de Afaceri Generale - chemat să se pronunţe asupra raportului pe justiţie elaborat de Comisia Europeană în iulie - să fie făcută recomandarea ca la decizia privind admiterea României în Schengen, aşteptată în martie, Consiliul european să ţină seama, eventual, de stadiul luptei împotriva corupţiei din România.
Întrebat ulterior dacă mesajul său a fost că, în opinia sa, există o legătură între problematica romilor şi Mecanismul de Cooperare şi Verificare, Lellouche a spus că nu a declarat aşa ceva. "Dacă vedeţi documentele Uniunii Europene, numele 'rom' nu figurează în ele. Eu am spus că este o situaţie politică. Am spus că juridic nu există o legătură, dar există o situaţie politică şi noi sperăm să găsim soluţii, nu suntem aici pentru o strategie de escaladă", a precizat Lellouche.
Decizia aderării unei ţări la Schengen este, în final, dincolo de îndeplinirea criteriilor tehnice, una de natură politică, ce presupune unanimitate în votul membrilor. Eventuala legătură între Schengen şi Mecanismul de Cooperare şi Verificare nu ar fi o idee nouă. Anul trecut s-a vehiculat ideea de a face o legătură, în raportul UE pe justiţie, între progresele României în lupta împotriva corupţiei şi aderarea la Schengen, idee la care în final s-a renunţat. Argumentul celor care susţineau această legătură era că partenerii europeni nu pot avea încredere că o ţară cu probleme de corupţie în rândul justiţiei şi forţelor de ordine poate administra corect graniţele externe ale Uniunii Europene. România a depus un efort masiv în ultimii doi ani, din punct de vedere tehnic, pentru a se pregăti de intrarea în Schengen şi speră că se va alătura acestui spaţiu în martie 2011.
Ideea de a lega aderarea României la Schengen de alte procese, care nu au legătură cu criteriile tehnice pe care o ţară le are de îndeplinit pentru a intra în acest spaţiu în care graniţele interne sunt desfiinţate, a fost readusă în discuţie recent de secretarul de stat francez pentru afaceri europene, Pierre Lellouche, în contextul polemicii legate de repatrierile romilor. Lellouche a sugerat că Franţa ar putea bloca aderarea României la Schengen - ştiut fiind faptul că pentru această decizie este necesară unanimitatea în Consiliul European - din cauza proastei administrări a problematicii romilor de care dă dovadă Bucureştiul.
Raportul din iulie elaborat de Comisia Europeană în legătură cu progresele făcute de România în aplicarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare a fost deosebit de critic, în special din cauza Agenţiei Naţionale pentru Integritate. Practic, Comisia Europeană a ajuns la concluzia că România că nu îşi îndeplineşte angajamentele asumate la aderare, o acuzaţie de o gravitate fără precedent la adresa ţării noastre, care nu a mai figurat în rapoartele anterioare.
Pentru că stadiul reformei în justiţie continua să se afle la un nivel necorespunzător, în momentul aderării la UE, la 1 ianuarie 2007, România a intrat sub o monitorizare specială din partea Comisiei Europene, prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare, care a stabilit patru obiective mari pentru Bucureşti în reforma justiţiei şi lupta împotriva corupţiei. Deşi autorităţile şi-au propus constant ridicarea acestui mecanism, refoma justiţiei şi lupta anticorupţie au fost judecate ca fiind în continuare nesatisfăcătoare, astfel încât MCV a fost prelungit în fiecare an.
Ca să determine autorităţile române să-şi accelereze eforturile în aceste domenii, mai ales după ce clauza de salvgardare - prin care, de pildă, deciziile judecătoreşti din România nu ar fi fost recunoscute în UE - nu a mai putut fi aplicată, au existat propuneri de introducere a unor sancţiuni suplimentare, cum ar fi suspendarea fondurilor europene sau amânarea aderării la Schengen.
