Oraşul care va avea cel mai mult de câştigat pe urma unei eventuale plecări a băncilor din Londra în urma Brexitului este mai degrabă New York-ul decât Frankfurt sau Paris, potrivit politicienilor şi directorilor din industria financiară, susţine Bloomberg.
Motivul principal este că cel mai mare oraş din SUA, mai degrabă decât alte centre financiare din Europa, este locul care poate oferi o mărime a pieţei, nivelul expertizei şi avantajele similare cu cele oferite de Londra. Chiar dacă Europa Continentală va câştiga o parte din operaţiuni, cea mai mare parte a industriei financiare din Londra ar putea ajunge peste Atlantic.
"Nu există nicio posibilitate ca în UE să existe un centru cu infrastructura şi cadrul de reglementare necesare pentru a ocupa rolul Londrei. Nu există decât un singur oraş în întreaga lume care poate face acest lucru şi acela este New York", a declarat preşedintele grupului bancar britanic Lloyd's, John Nelson.
Pentru multe bănci de investiţii, Londra este cel mai mare sau al doilea mare sediu de operaţiuni. Dacă vor fi nevoite să mute unele locuri de muncă în Europa, băncile ar putea să-şi reducă operaţiunile din Londra prin mutarea oricărui angajat care poate să-şi facă treaba dintr-un loc diferit. În plus, alte locuri de muncă se vor muta pe măsură ce anumite activităţi de tranzacţionare vor căuta un nou epicentru. Directorul London Stock Exchange Group Plc, Xavier Rolet, susţine că dacă Brexitul va diminua capacitatea Londrei de a asigura tranzacţiile cu derivativele în euro, întreaga afacere ar putea să se mute spre singurul oraş din lume unde se derulează tranzacţii în toate cele 17 principale valute: New York.
"Principalul câştigător de pe urma Brexitului va fi New York şi SUA. Veţi vedea cum mai multe afaceri se vor muta la New York", a declarat directorul Morgan Stanley, James Gorman.
Potrivit unor surse din industria financiară, directorii băncilor au abandonat speranţele că premierul britanic Theresa May va putea să ajungă la un acord post-Brexit care va păstra dreptul Marii Britanii de a vinde liber bunuri şi servicii în UE. Problema este că multe oraşe au dificultăţi în a oferi avantajele Londrei. Majoritatea organismelor de reglementare locale din UE nu pot face faţă valului de cereri de licenţe pentru bănci de investiţii iar multe locaţii nu dispun de spaţiile de birouri, infrastructura sau calitatea vieţii comparabilă cu cea din Londra. În timp ce, în acest an, Londra a ocupat poziţia de lider în clasamentul centrelor financiare alcătuit de Z/Yen Group pe baza atractivităţii pentru angajaţii din sectorul financiar, New Yorkul s-a clasat pe poziţia a doua, cu mult în faţa Frankfurt (locul 19) şi Paris (locul 20).
Există însă unele limite pentru o mutare completă a industriei financiare din Londra. Una este nevoia de a fi în interiorul Zonei Economice Europene pentru a putea vinde bunuri şi servicii pentru cei peste 450 de milioane de cetăţeni ai săi. O alta este timpul. Atunci când se deschid pieţele bursiere din Europa, este ora ora 3 a.m. pe coasta de Est a SUA, iar atunci când se închide New York Stock Exchange este ora 9 p.m. în Londra.
