În 2009, în Peru au fost produse aproape 119.000 de tone de frunze de coca, faţă de 103.000 t în Columbia, a arătat Aldo Lale, reprezentant la Bogota al Oficiului Naţiunilor Unite de luptă împotriva drogurilor şi a crimei (ONUDC), cu ocazia prezentării de date din raportul anual despre producţia de droguri în Columbia. Suprafaţa cultivată este mai mare în Columbia (68.000 de hectare), dar ea a scăzut (-16%), în timp ce a crescut, pentru al patrulea an consecutiv, în Peru, la 59.900 ha (+6,8%). În Bolivia, această suprafaţă a crescut uşor (+1%) la 30.900 ha, dar tot pentru al patrulea an consecutiv.
„Dacă această tendinţă continuă, Peru va depăşi în curând Columbia la producţia de cocaină, devenind primul producător de cocaină din lume, statut pe care nu l-a mai avut de la mijlocul anilor 1990”, a declarat Antonio Mario Costa, director executiv al ONUDC, într-un comunicat.
Columbia continuă să rămână prima sursă mondială de cocaină, chiar dacă producţia a scăzut constant, de la 600 de tone în 2007, la 430 t în 2008 apoi 410 t în 2009. Raportul nu furnizează cifra de producţie de cocaină pentru Peru şi nici pentru Bolivia, deoarece ONUDC este în faza de examinare a proceselor de transformare a frunzelor de coca în cocaină în aceste ţări. În 2008, Peru a produs 302 tone de cocaină, o creştere de 4,1% faţă de 2007, potrivit ONUDC. Bolivia, al treilea producător, a înregistrat 113 tone (+9%).
Costa consideră că declinul continuu al producţiei de coca în Columbia este dovada faptului că „politica de control al drogului a guvernului columbian din ultimii ani are rezultate”. Această politică este finanţată de un ajutor american de 6 miliarde de dolari din 2000, în cadrul „planului Columbia” de luptă împotriva drogului şi a gherilelor.
Numeroşi experţi au avertizat de mai mulţi ani că Peru ar putea deveni primul producător de cocaină, deoarece condiţiile de cultură sunt ideale (jungla de altitudine), iar teritoriul (de două ori şi jumătate mai mare decât cel al Franţei) este greu de controlat. ONUDC afirmă că 60% din coca peruviană provine din valea fluviilor Apurimac-Ene (sud-est) şi din Alto Huallaga (nord-est), unde se află ceea ce a mai rămas din mişcarea de gherilă din anii 1990, „Cărarea luminoasă”, şi care scapă controlului autorităţilor.
Şeful serviciilor anti-drog, Romulo Pizarro, estima în 2009 că traficul producea 22 de miliarde de dolari, aproximativ 17% din PIB-ul peruvian.
„Dacă această tendinţă continuă, Peru va depăşi în curând Columbia la producţia de cocaină, devenind primul producător de cocaină din lume, statut pe care nu l-a mai avut de la mijlocul anilor 1990”, a declarat Antonio Mario Costa, director executiv al ONUDC, într-un comunicat.
Columbia continuă să rămână prima sursă mondială de cocaină, chiar dacă producţia a scăzut constant, de la 600 de tone în 2007, la 430 t în 2008 apoi 410 t în 2009. Raportul nu furnizează cifra de producţie de cocaină pentru Peru şi nici pentru Bolivia, deoarece ONUDC este în faza de examinare a proceselor de transformare a frunzelor de coca în cocaină în aceste ţări. În 2008, Peru a produs 302 tone de cocaină, o creştere de 4,1% faţă de 2007, potrivit ONUDC. Bolivia, al treilea producător, a înregistrat 113 tone (+9%).
Costa consideră că declinul continuu al producţiei de coca în Columbia este dovada faptului că „politica de control al drogului a guvernului columbian din ultimii ani are rezultate”. Această politică este finanţată de un ajutor american de 6 miliarde de dolari din 2000, în cadrul „planului Columbia” de luptă împotriva drogului şi a gherilelor.
Numeroşi experţi au avertizat de mai mulţi ani că Peru ar putea deveni primul producător de cocaină, deoarece condiţiile de cultură sunt ideale (jungla de altitudine), iar teritoriul (de două ori şi jumătate mai mare decât cel al Franţei) este greu de controlat. ONUDC afirmă că 60% din coca peruviană provine din valea fluviilor Apurimac-Ene (sud-est) şi din Alto Huallaga (nord-est), unde se află ceea ce a mai rămas din mişcarea de gherilă din anii 1990, „Cărarea luminoasă”, şi care scapă controlului autorităţilor.
Şeful serviciilor anti-drog, Romulo Pizarro, estima în 2009 că traficul producea 22 de miliarde de dolari, aproximativ 17% din PIB-ul peruvian.
