În privinþa noilor sale frontiere externe, Uniunea Europeanã continuã sã fie un far spre care se concentreazã ambiþii ºi speranþe. Din Orientul Mijlociu ºi din Africa de Nord creºte fluxul de imigranþi care îºi riscã viaþa, ºi adesea o pierd, pentru a ajunge pe pãmântul fãgãduinþei. În Ucraina, mulþimea este în pragul unui rãzboi civil ºi sfideazã forþele armate pentru a nu pierde legãtura cu UE ºi pentru a nu fi subjugatã de Moscova. Chiar ºi Putin este obligat sã facã concesii, precum eliberarea lui Hodorkovski ºi a fetelor de la Pussy Riot, cedând presiunilor capitalelor europene. Dar, între timp, în bãtrâna Europã, creºte nemulþumirea faþã de simbolurile celui care a fost cel mai mare proiect de dupã rãzboi. ªi scade, pânã la dispariþie, simþul solidaritãþii care a fãcut posibilã construirea celei pe care tratatele o definesc "o comunitate de destine". Marea Britanie începe, în resemnarea colectivã, sã abandoneze o Uniune din care s-a exclus deja în fapt. ªi peste tot clasa politicã se pregãteºte de tsunamiul formaþiunilor de dreapta populiste, care ar putea cuceri o treime din voturi la urmãtoarele alegeri europene.
Astfel, acest Revelion 2014 ne-a dãruit douã poveºti europene aparent ireconciliabile.
La 15 ani de la naºterea euro, în noaptea de 31 decembrie, Letonia a fost al 18-lea stat care a adoptat moneda unicã. Istoria acestei mici þãri de douã milioane de locuitori ar putea fi un exemplu pentru toþi. Letonii ar fi trebuit sã fie printre primii cetãþeni din Europa de Est care adoptã moneda euro. Dar în 2008-2009, Riga a fost practic lovitã de criza financiarã, înregistrând într-un singur an o recesiune de 25%, care pãleºte în comparaþie cu catastrofa greacã. Spre deosebire de greci ºi de alþi "bãtrâni" europeni, însã, letonii nu au încercat sã evite "tratamentele dure" prescrise de Bruxelles. Le-au aplicat cu stoicism ºi determinare. Iar azi, Letonia înregistreazã o creºtere economicã de 4% anual, un deficit de 1,4%, o datorie ridicolã egalã cu 40% din PIB ºi o ratã a ºomajului sub media UE. Rezultatul "miracolului leton" este aderarea mult-aºteptatã la moneda euro de la 1 ianuarie 2014. Chiar dacã, a avertizat premierul Valdis Dombrovskis, intrarea în moneda unicã "nu este o scuzã pentru a nu urma un buget strict ºi o politicã macro-economicã responsabilã", cuvinte pe care în Eurozona puþini politicieni se hazardeazã sã le pronunþe cu mândrie.
În timp ce Letonia ajunge din urmã Estonia în moneda unicã (Lituania, protagonista unei redresãri asemãnãtoare va intra în Eurozona anul viitor), în Bãtrânul Continent, Revelionul a adus un nou val de suspiciuni, temeri ºi intoleranþã. De la 1 ianuarie, întocmai, s-a terminat excepþia la Tratatul Schengen invocatã de Marea Britanie, Germania, Franþa, Austria, Belgia, Luxemburg, Malta ºi Olanda pentru limitarea dreptului de stabilire a cetãþenilor români ºi bulgari. Noutatea a fost primitã, mai ales în Regatul Unit, cu anunþul unei iminente "invazii barbare": un asalt fãrã discernãmânt la locurile de muncã care deja lipsesc ºi la garanþiile statului social care deja se clatinã. Italia a deschis porþile românilor ºi bulgarilor în 2012 ºi nu a fost nicio invazie. Comisia Europeanã a amintit cã în UE lucreazã deja trei milioane de imigranþi din România ºi din Bulgaria ºi cã, cu greu, aceastã cifrã este destinatã sã creascã în mod semnificativ. Fãrã sã mai punem la socotealã cã astãzi, în ciuda nivelurilor mari de ºomaj, în Europa sunt cel puþin douã milioane de locuri de muncã vacante care cântãresc asupra bunãstãrii. Totul inutil. Tabloidele engleze ºi-au trimis reporterii la aeroporturile din Londra pentru a intervieva valul de imigranþi care invadeazã Anglia, dar care, evident, nu au apãrut.
Între timp, însã, campania teroristã a furnizat combustibil nou miºcãrilor naþionaliste ºi xenofobe care, din Marea Britanie pânã în Franþa, din Belgia pânã în Olanda, se anunþã drept câºtigãtorii urmãtoarelor alegeri europene. Care este, atunci, chipul acestei Europe din 2014? Cel hotãrât ºi optimist al mulþimii ieºite în stradã sã sãrbãtoreascã la Riga, sau cel întunecat ºi speriat de la aeroportul Heathrow, care aºteaptã barbarii care nu vor veni? Cel al solidaritãþii ºi responsabilitãþii, sau cel al neîncrederii ºi oportunismului? Cele douã chipuri ale unei Uniuni Europene schizofrenice se urmãresc ºi luptã de ºase ani, de la începutul crizei care a pus în discuþie absolut toate principiile care au pus bazele Uniunii. Unica previziune care se poate face este cã schizofrenia va continua ºi în anul care tocmai a început. Lungul rãzboi interior al Europei cu ea însãºi nu a ajuns încã la lupta finalã.
