Mulţumiri, Curţii Europene de Justiţie. Decizia acesteia privind stocarea datelor cu caracter personal face un imens bine democraţiei. În sfârşit, în lege este ancorată o idee absolut normală într-o societate liberă, respectiv aceea care spune că stocarea în masă a datelor privind comunicarea electronică şi nu numai reprezintă o gravă încălcare a drepturilor cetăţeneşti. Astfel, cea mai înaltă şi independentă instituţie europeană corectează un lucru care a apăsat ani la rând greu pe umerii guvernelor, parlamentelor şi serviciilor secrete din UE: dreptul individual la viaţă privată.
Decizia Curţii are urmări. Pe de-o parte, în planul combaterii oricărui fel de infracţiuni, inclusiv a actelor teroriste, anchetatorii trebuie pe viitor să se descurce fără un instrument care pare a fi foarte util. Totuşi, întrebarea privind eficienţa acestui instrument rămâne valabilă. Este adevărat, autorităţile nu au putut niciodată dovedi că stocarea în masă a datelor personale ale cetăţenilor au eficientizat acţiunile de combatere a criminalităţii.
În plus, în (mai) toate ţările europene, serviciile au la dispoziţie pârghii legale, bazate pe legi aflate în vigoare de multă vreme, de a asculta telefoanele şi monitoriza computerele persoanelor considerate suspecte, pe baza unui mandat judecătoresc.
Poate că sentinţa pronunţată de Curtea Europeană de Justiţie îi va determina pe anchetatori să realizeze că, uneori, mai puţin înseamnă, de fapt, mai mult. Mai exact, de acum înainte, acţiunile de monitorizare ale statului se pot concentra asupra elementelor esenţiale. Cu alte cuvinte, miliarde de informaţii neimportante nu mai trebuie evaluate, astfel încât relevanţa datelor stocate va creşte de la sine.
În afară de latura practică a deciziei Curţii, verdictul are şi o importantă componentă psihologică. Ideea că statul poate interveni în viaţa privată a unui cetăţean european doar în situaţii excepţionale întăreşte încrederea între guvern şi cei guvernaţi. Pe viitor - să sperăm - omul va putea avea sentimentul că este protejat de controlul statului. Or, acest sentiment este placa turnantă a încrederii reciproce.
Într-o societate deschisă, echilibrul între siguranţă şi libertate este esenţial. O garanţie în sensul protecţiei totale în faţa pericolelor de tot felul nu poate însă oferi nimeni.
Desigur, traficul de droguri, terorismul, criminalitatea de orice fel trebuie luate în serios. În numele combaterii terorismului, politicienii din Europa, dar mai ales cei din Statele Unite au consimţit la restricţionarea masivă a unor drepturi. În cazul stocării datelor personale de pildă, nu s-a făcut nicio diferenţiere, nu a existat nicio reţinere, nici o excepţie - au constatat judecătorii Curţii Europene de Justiţie.
Oricât de dur ar suna acest lucru, formularea este foarte cuminte. Fapt este că fanaticii securităţii din UE au ignorat nu numai avertismentele judecătorilor, cât şi protestele care au avut loc pe străzile marilor oraşe europene. Acum, însă, nu mai au ce face.
