Numărul afganilor strămutaţi intern din cauza conflictului s-a dublat la 1,2 milioane în numai trei ani, a anunţat Amnesty International, avertizând că lipsa de servicii de bază aduce oamenii la limita supravieţuirii, relatează Reuters.
ONG-ul susţine că situaţia oamenilor dezrădăcinaţi din Afganistan s-a deteriorat în ultimii ani, în condiţiile în care atenţia internaţională şi ajutoarele financiare s-au îndreptat spre alte crize.
„În timp ce atenţia lumii pare să se fi mutat de la Afganistan, riscăm să uităm situaţia disperată a celor lăsaţi în urmă de conflict”, a declarat Champa Patel, director pentru Asia de Sud în cadrul Amnesty International.
„Chiar şi după ce şi-au părăsit locuinţele pentru a căuta siguranţă, un număr tot mai mare de afgani se chinuie în condiţii oribile în propria lor ţară şi luptă pentru supravieţuire fără a întrevedea un sfârşit al acestei situaţii”, a precizat ea într-un comunicat.
Insurgenţa în Afganistan a luat amploare de la retragerea trupelor internaţionale din luptă la finalul lui 2014, iar talibanii sunt mai puternici acum decât în orice moment de când au fost înlăturaţi de la putere de forţele internaţionale conduse de SUA în 2001, comentează Reuters.
Talibanii au lansat ofensiva de primăvară în Afganistan luna trecută, promiţând să alunge din ţară guvernul susţinut de occidentali din Kabul şi să restabilească legea islamică.
Amnesty International susţine că afganilor strămutaţi le lipsesc condiţiile adecvate de cazare, hrană şi apă, precum şi accesul la sănătate, locuri de muncă şi educaţie.
„Niciun animal nu ar trăi în această cocioabă, dar noi trebuie s-o facem”, a declarat o femeie de 50 de ani care trăieşte într-o tabără din oraşul Herat, potrivit Amnesty.
„Aş prefera să fiu în închisoare decât în acest loc, măcar în închisoare nu ar trebui să mă îngrijorez pentru hrană şi adăpost”, a adăugat ea.
În condiţiile în care hrana este rară, unii oameni se luptă să-şi asigure o masă pe zi, a precizat Amnesty.
„Trăim în principal cu pâine şi legume stricate de la piaţă”, a declarat Raz Muhammad, un lider comunitar din tabăra Chaman-e-Barbak din Kabul.
Accesul la servicii de sănătate este limitat la clinici mobile operate de societăţi caritabile sau de guvern, care sunt disponibile numai ocazional, forţându-i pe oamenii strămutaţi să încerce să recurgă la servicii private pe care cu greu şi le pot permite.
„Dacă suntem bolnavi, atunci trebuie să cer de la alţii şi să găsesc bani pentru a merge la clinici private. Nu avem nicio altă variantă”, a mai spus femeia de 50 de ani din Herat.
ONG-urile susţin că comunitatea internaţională şi guvernul afgan trebuie să răspundă nevoilor persoanelor strămutate „înainte să fie prea târziu”.
