Atena s-a decis pentru confruntare, mai rapid decât se nădăjduia la Bruxelles. De aceea se impune urgent elaborarea unor strategii de contracarare, înainte ca noul guvern elen să atragă după sine în haos întreaga Europă, consideră analiştii.
Responsabilii de la Bruxelles s-au gândit câteva zile cum să cadă la pace cu noul guvern de la Atena. Executivul elen le-a oferit acum răspunsul. Unul drastic, de respingere totală a oricăror înţelegeri privind continuarea politicii de austeritate. Ministrul de Finanţe, Yanis Varoufakis, a comunicat că nu mai stă de vorbă cu aşa-numita troică, alcătuită din Uniunea Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Este ca şi cum un debitor ar lua decizia să nu mai stea de vorbă cu instituţia bancară care i-a acordat un credit. Motivul? Noua putere de la Atena consideră băncile, sistemul financiar internaţional şi chiar economia globală drept o mare porcărie. Oricine are dreptul să creadă ce vrea. Numai că această atitudine de refuz va avea consecinţe. Grecia nu va mai beneficia de sprijin financiar din partea celor cu care refuză să mai stea de vorbă.
Cine nu stă de vorbă cu creditorii intră în faliment
Troica celor trei finanţatori decide asupra acordării de noi ajutoare. În situaţia dată, ea nu are altă variantă decât să blocheze plata ultimei tranşe din pachetul de asistenţă, o tranşă în valoare de aproximativ şapte miliarde de euro, care urma să fie virată Greciei la finele lunii februarie. Guvernul elen afirmă: Nici nu mai vrem acei bani. Totuşi, în februarie şi martie, Grecia va trebui să plătească aproximativ 11 miliarde de euro, pentru refinanţări ale împrumuturilor şi dobânzi. Va refuza Grecia să-şi onoreze aceste obligaţii? În plus, dacă Atena îi dă afară din ţară pe reprezentanţii troicii, Banca Centrală Europeană nu va mai aproviziona, probabil, cu lichidităţi băncile elene. Asta va însemna că oamenii nu vor mai putea retrage numerar de la automatele şi ghişeele de bancă. Noul premier, Alexis Tsipras, a luat în derâdere această perspectivă sumbră, spunând că nu intenţionează, în niciun caz, să-şi arunce ţara într-un astfel de haos. Totuşi, conaţionalii săi se pot trezi într-o astfel de situaţie, şi anume cât se poate de curând.
Sigur că s-ar putea lua în derâdere poziţia noii puteri de la Atena, dacă ţelul declarat al lui Tsipras şi al oamenilor săi nu ar fi atragerea în haos a întregii UE. O privire aruncată pe agenda vizitelor externe ale responsabililor eleni poate da frisoane. Pe listă figurează deplasări la Londra, Paris şi Roma, fiindcă de acolo se aşteaptă sprijin. În schimb, Tsipras ocoleşte Berlinul, fiindcă Germania nu este pentru el decât \"o ţară între altele\". În faţa acestei atitudini, ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schäuble, a şi spus ce a avut de spus: Nu vrem să-i silim pe greci să ne primească banii. Dacă nu vor să stea de vorbă cu noi, nu au decât.
Tsipras vrea să scindeze UE
Noul premier elen încearcă acum să-i monteze pe francezi şi italieni împotriva guvernului german. În plus, speră că va primi ajutor de la Londra, fiindcă britanicii sunt de părere că Germania trebuie să înece zona euro în bani pentru că numai astfel este posibilă o creştere economică rapidă. Totuşi, nu britanicii ar urma să garanteze uriaşele împrumuturi de care cred că e nevoie, aşa că ar face mai bine să tacă. Iar în privinţa Romei şi Parisului, e adevărat că responsabilii de acolo văd leacul universal în cheltuieli sporite din partea UE. Italienii şi francezii sunt, indiscutabil, pentru relaxarea pactului de stabilitate, dar nici ei nu ar accepta ştergerea datoriilor Greciei. Fiindcă într-o asemenea eventualitate nu numai Germania ar suferi pierderi de multe miliarde de euro, ci şi ei.
Noul executiv de la Atena îşi doreşte în principiu o conferinţă consacrată datoriilor, în cadrul căreia Greciei să i se şteargă o mare parte din creanţe. La fel cum s-a întâmplat şi în cazul Germaniei la capătul ultimei conflagraţii mondiale. Dar situaţia nu poate fi comparabilă din perspectivă istorică. În plus, dragi prieteni eleni, voi nu sunteţi victime ale unor cutremure, războaie civile sau uragane, ci victime ale propriilor voastre elite, corupte şi cleptocrate. Nimeni nu e de vină în afară de voi. Este adevărat că băncile v-au împrumutat cu mare uşurinţă bani mulţi. Dar nimeni nu v-a silit să îi acceptaţi pentru a trăi cu mult peste posibilităţile reale. Aşa că încetaţi să o faceţi pe victima!
Guvernul elen poate încerca să se joace cu UE. Va vedea până unde-i va merge. În privinţa Fondului Monetar Internaţional de la Washington, acesta nu se lasă impresionat de personaje infatuate de teama lui Alexis Tsipras şi de revendicările lor nejustificate. Nici nu vreau să mă gândesc la ce va păţi premierul elen când va da ochii cu şefa FMI, Christine Lagarde.
„Grexit” ar putea fi o opţiune
S-ar putea crede câteodată că obrăznicia învinge. Poţi să fii îmbătat de noua ta putere şi să-ţi iei la revedere de la un coleg de-al tău european ţinându-ţi mâinile în buzunarele de la pantaloni. Dar nu poţi să-i jigneşti necontenit pe oamenii cu care, în cele din urmă, vei fi nevoit să stai la masa tratativelor pentru a negocia fie şi numai intrarea în falimentul de stat şi ieşirea Greciei din UE. Angela Merkel nu trebuie să accepte comparaţia cu Hitler iar Wolfgang Schäuble nu are nimic de a face cu un al Patrulea Reich închipuit.
Tsipras şi oamenii săi înlocuiesc raţiunea şi simţul realităţii cu obrăznicia şi proaste maniere. Responsabilii de la Bruxelles ar face bine să mediteze rapid la mecanisme care să facă posibilă ieşirea Greciei din UE, înainte ca această ţară să tragă cu sine în prăpastie întregul continent. Călătorilor le stă bine cu drumul. Fiindcă sunt de aşa joasă factură, ei nu trebuie opriţi, chiar dacă drumul lor duce către pierzanie.
