În timp ce Gazprom ia distanţă faţă de UE, Rusia începe lucrările la un nou gazoduct spre Grecia. Departe de a fi contradictorie, mişcarea urmăreşte o strategie pe termen lung.
Afacerile Gazprom cu Europa se vor împuţina. Prin această decizie, importantul concern rusesc încearcă să combată acuzaţiile conform cărora ar încerca să monopolizeze întreaga piaţă a gazelor. Astfel, măreţele planuri ale ruşilor de implicare în construcţia de centrale energetice vor fi abandonate.
De-a lungul vremii, puterea de netăgăduit a Gazprom a iritat vizibil Uniunea Europeană, o dovadă în sensul acesta fiind şi investigaţia Comisiei Europene, care a acuzat gigantul rus de îngrădire a competiţiei în Europa Centrală şi de Est, încălcând legile concurenţiale. De altfel, compania rusească nu a avut nicio clipă intenţia de a respecta legislaţia europeană anti-monopol. Privită din această perspectivă, decizia ruşilor de a se retrage parţial de pe piaţa UE este una adecvată. Gazul ar urma să fie livrat în continuare - dacă n-ar exista numeroase contradicţii economice şi dezacorduri politice.
Nu este o noutate că reprezentanţii structurilor de conducere din Gazprom consideră Europa o sursă de probleme. Firesc, acest lucru a determinat concernul să se orienteze spre piaţa din Asia, pe care nu puţini oficiali ruşi o consideră una de viitor. Poate că acesta este motivul existenţei unui contract care prevede livrarea pe termen lung de gaze către China - înţelegere despre care se ştie că este profitabilă pentru consumatorii chinezi şi mai puţin profitabilă pentru Gazprom.
Arma Rusiei
Fiind controlat de stat, priorităţile Gazprom nu sunt întotdeauna economice, ci mai degrabă politice. Concernul este asul din mâneca politicii externe a Kremlinului, o ustensilă pe care Vladimir Putin o foloseşte pe post de armă: insubordonarea politică se plăteşte - cum altfel - cu majorarea tarifelor pentru gazul livrat. Şi invers: cine urmează politica Rusiei este răsplătit cu reduceri de preţ.
Să ne amintim de "războiul gazelor" între Rusia şi Ucraina, cauzat de câteva facturi restante. În ianuarie 2009, pe un frig de crăpau pietrele, ruşii au închis robinetele tuturor conductelor care tranzitează Ucraina spre sud-estul Europei şi care acoperă o bună parte din necesarul de gaz al UE.
Incidentul a produs un declic la nivelul Uniunii Europene, care, din acel moment, a încercat constant să scape de jugul dependenţei de gazele ruseşti. Au fost şi sunt căutaţi alţi distribuitori, s-a investit în tehnologii de ultimă generaţie, iar reţele de distribuţie existente au fost interconectate. Pentru o vreme, un rol cheie în planurile europenilor l-a avut proiectul unei conducte în sudul continentului - independent de Rusia - care însă a eşuat, fiind contracarat inteligent de către Kremlin.
Rusia a oferit o replică fermă gazoductului UE, implicându-se în proiectul "South Stream". Moscova a schimbat însă, brusc, macazul. Prin urmare, ruşii vor ca proiectul să se numească "Turkish Stream" şi să se întindă până la graniţa cu Grecia. De acolo ar urma să fie alimentate ţările din vestul Balcanilor şi Ungaria. Chiar dacă nu se potriveşte defel cu strategia asiatică a ruşilor, costisitorul proiect aduce Rusiei importante beneficii geopolitice: gazul consolidează influenţa politică în acele ţări din sud-estul continentului european ale căror şanse de aderare sunt considerate de însăşi UE drept fragile.
Germania, pas înapoi
Europa ar putea răspunde ofensivei ruseşti prin Uniunea Energetică: puterea tuturor celor 28 de ţări membre împotriva concernului Gazprom. Proiectul, nelipsit de şansă, este privit cu circumspecţie tocmai de Germania, care se teme de efectele economice ale acestuia. De altfel este ştiut faptul că germanii au relaţii speciale cu Gazprom, fie şi pentru că ambele părţi sunt implicate în "North-Stream", conducta care trece prin Marea Baltică.
Aflat la Berlin, şeful concernului rusesc, Alexei Miller, a declarat că este pregătit să negocieze cu UE un eventual preţ unitar pentru livrările de gaze. Însă, a spus Miller, acest tarif unitar nu ar fi cu siguranţă cel mai avantajos. Oferta otrăvită a celor de la Gazprom trădează teama ruşilor de o eventuală uniune energetică europeană funcţională. Acesta este şi motivul pentru care Kremlinul se străduieşte să zădărnicească planurile europene în acest sens.
