Sã fii ales președinte al țãrii ar putea majora riscul de deces prematur, în timp ce a fi parlamentar ar permite, dimpotrivã, sã trãiești mai mult, mai ales dacã ești lord englez, dezvãluie douã studii publicate marți și citate de AFP.
În ediția sa de Anul Nou, care oferã un tradițional lot de cercetãri umoristice sau insolite, revista medicalã britanicã țe British Medical Journal (BMJ) publicã rezultatele unui studiu american original: acesta comparã rata de supraviețuire a 269 de șefi de stat din 17 țãri (din perioada 1722-2015) cu cea a 261 de candidați nealeși. ținând cont de diferiți factori (sex, vârstã, speranțã de viațã în momentul ultimei alegeri în funcție), autorii studiului au ajuns la concluzia cã șefii de stat aleși au trãit cu 2,7 ani mai puțin decât candidații care nu au fost aleși. Studiul conchide cã șefii de stat aleși „au o mortalitate în mod substanțial acceleratã în raport cu candidații nealeși” și cã ei „pot efectiv îmbãtrâni mai repede”.
Cu toate acestea, rezultatele studiului nu trebuie extrapolate, avertizeazã autorii, în mãsura în care el se referã aproape exclusiv la țãri europene, precum și la SUA și Canada. Ele dezvãluie, de asemenea, cã modalitãțile de scrutin sunt diferite în funcție de țarã și au evoluat în decursul timpului.
Într-un alt studiu de asemenea publicat de BMJ, cercetãtori britanici s-au interesat, la rândul lor, de mortalitatea în rândul a circa 5.000 de membri ai celor douã camere ale parlamentului britanic (Members of Parliament, MP), comparatã cu cea din rândul populației britanice în perioada 1945-2011. Ei au descoperit cã rata de mortalitate a MP a fost inferioarã cu 28% celei a restului populației și chiar cu 38% când este vorba exclusiv de lorzi.
Și mai uimitor, distanța privind mortalitatea s-a mãrit considerabil între populația generalã și MP în cursul perioadei studiate, cu o stabilizare începând din anii 2000.
În ceea ce privește rata mortalitãții în funcție de partide, MP conservatori au fost cei mai favorizați, chiar dacã longevitatea lor crescutã poate fi explicatã, potrivit autorilor, prin alți factori, precum nivelul de educație sau socio-economic mai ridicat.
Autorii studiului conchid cã „inegalitãțile sociale se țin bine în rândul parlamentarilor britanici și cã cel puțin în termeni de mortalitate MP nu au fost nicicând mai bine poziționați”.
