Entuziasmul care a urmat câştigării alegerilor s-a evaporat. Partidul Syriza a aterizat la solul realităţilor financiare dure cu care se confruntă Grecia. Ţara are nevoie de ajutor, crede analistul politic Bernd Riegert.
Noul guvern grec a arătat deja că este capabil să înveţe repede. Cu doar o săptămână în urmă, câştigătorii alegerilor de la Atena îşi iritau partenerii europeni cu solicitări de genul renunţării la o parte din datorii şi anulării controalelor bugetare efectuate de troica din care fac parte creditorii statului elen. Se pare însă că noul premier radical de stânga şi ministrul său de Finanţe s-au mai apropiat de realităţile politice financiare, după ce s-au uitat peste bilanţurile contabile ale ţării şi au stat de vorbă cu creditorii lor de la Roma, Paris, Londra, Bruxelles şi Frankfurt pe Main. Acum se poate discuta cu ei iar un compromis este atât în interesul Greciei, cât şi în cel al întregii zone euro. Alexis Tsipras şopteşte ceva despre înţelegeri de comun acord, cancelara germană Angela Merkel spune chiar că se bucură să-l întâlnească la următorul summit UE pe cel care a băgat spaima în blocul comunitar. Ministrul de Finanţe Yanis Varoufakis, până acum deloc cooperant, sugerează chiar un Plan Merkel pentru reconstrucţia Greciei. Schimbări de poziţie cu adevărat surprinzătoare.
Acum că atmosfera s-a îmbunătăţit, trebuie puse pe masa negocierilor datele exacte şi propuneri concrete. Nu se pune problema să fie reduse din nou datoriile, asta recunoaşte până şi ministrul Varoufakis. Nici nu ar fi neapărat necesar, pentru că împrumuturile au dobânzi scăzute şi se întind pe 32 de ani. O refinanţare ar putea uşura pe termen lung situaţia. În acest scop, Grecia ar trebui să achite anticipat creditul relativ scump luat de la FMI. Statul elen ar putea să facă acest lucru cu un credit nou în condiţii mai bune luat din fondul special european. Aceasta ar însemna însă un al treilea pachet de ajutorare a Greciei, măsură respinsă până acum ferm de noul guvern de la Atena. Ideea ministrului elen de Finanţe, de transformare a datoriilor vechi ale Greciei în împrumuturi pe termen nelimitat, este imposibilă juridic şi prea riscantă pentru creditori. Atena ar putea refinanţa şi aceste datorii vechi, dar tot cu bani de la fondul european de salvare.
Pe termen scurt, BCE ţine în siguranţă cu credite de urgenţă băncile greceşti şi statul elen, căruia îi aparţin de altfel majoritatea băncilor. BCE va continua însă să o facă doar dacă Atena se va subordona unui nou program de ajutor din fondul special european. Nu există variantă ocolitoare: noul executiv elen are nevoie de instituţiile europene şi internaţionale, altfel intră în săptămâni, maxim luni, în incapacitate de plată. Alexis Tsipras şi echipa lui au înţeles bine situaţia şi să sperăm că vor acţiona în consecinţă.
Necesitatea unei politici realiste
Anunţul continuării reformelor în Grecia şi planurile de eficientizare a sistemului fiscal sună bine. Dar acum trebuie să se treacă la fapte. Până pe 28 februarie trebuie prezentat un plan credibil de asanare a finanţelor elene, în caz contrar BCE putând fi obligată să oprească creditarea statului grec. În Grecia a avut loc deja înaintea victoriei electorale a partidului Syriza un masiv exod de capital. Oamenii au ales o soluţie politică radicală, dar şi-au scos de siguranţă şi banii din bănci. Pentru a rămâne în stare de funcţionare, două bănci elene au avut deja nevoie de ajutorul BCE, la doar 10 zile de la alegeri. Acesta ar trebui să fie un avertisment clar pentru cabinetul grec. Şi zona euro trebuie însă să acţioneze pentru a evita falimentul Atenei. Ţările creditoare nu au însă prea mult spaţiu de manevră, întrucât orice concesii acordate Greciei ar putea genera solicitări similare din partea celorlalte ţări din programele de asistenţă specială - Portugalia, Cipru şi Irlanda.
Este interesant acum cum le va explica premierul Tsipras cetăţenilor greci revenirea la politica realităţii. Aşteptările epuizatului electorat grec sunt enorme. Este nevoie mare de succese, mai ales că se văd deja primele semne de tensiune în coaliţia neobişnuită dintre radicalii de stânga din Syriza şi cei de dreapta din partidul Anel. Cei din urmă nu vor să susţină o lege privind acordarea naţionalităţii elaborată de Syriza. În plus, Tsipras este obligat să îndeplinească măcar o parte din promisiunile electorale privind ajutoarele sociale; altfel, guvernul său va avea foarte repede mari probleme interne.
