Maşinile Audi şi BMW, parcate pe marginile străzilor din Benalup încă mai aduc aminte de perioada în care micul orăşel din Andaluzia era în expansiune şi avea cel mai mare număr de maşini de lux pe cap de locuitor din sud-vestul provinciei Cadiz. Acum singurul record pe care îl mai bate localitatea este că are cea mai mare rată a şomajului din toată Uniunea Europeană.
"Nu ştiu dacă se mai poate rezolva ceva", spune Juan Carlos Gutierrez, de 19 ani, unul dintre miile de tineri care au terminat şcoala şi acum nu-şi găsesc decât munci sezoniere şi prost plătite. "Am cules asparagus şi am lucrat şi într-o fabrică, dar nimic nu este de durată. Viitorul este sumbru", explică tânărul.
"Toţi cei de vârsta noastră sunt şomeri", explică şi Nora Perez, de 22 de ani. "Tatăl meu a muncit în Germania când era tânăr. Acelaşi lucru l-aş putea face şi eu, mai ales că mulţi dintre prietenii mei au emigrat".
"Mulţi s-au îndatorat, atunci vremurile erau bune, şi-au cumpărat case, maşini şi şi-au întemeiat o familie", explică Ricardo Jimenez, care conduce o asociaţie caritabilă. "Familiile sunt foarte apropiate între ele şi se ajută reciproc, dar noi deja ajutăm 80 de familii şi de la lună la lună numărul acestora creşte. Unii dintre părinţi ne roagă să-i ajutăm să-şi hrănească copiii", spune Jimenez.
Alţii primesc ajutoare sociale de la primărie sau sunt angajaţi temporar pe joburi pe care autorităţile locale le creează special pentru ei. “Dacă vrem să săpăm un şanţ, preferăm s-o facem manual, nu cu o maşină, pentru a angaja cât mai mulţi oameni”, spune consilierul local Manuel Moguel.
Însă şi banii de la stat sunt pe terminate. În condiţiile în care costurile de împrumut ale Spaniei au atins maxime istorice, iar Uniunea Europeană îi cere să taie din cheltuielile publice, oamenii fără loc de muncă se vor trezi fără niciun ajutor de la stat.
Cea mai mare problemă a cetăţenilor spanioli, în acest moment, sunt datoriile pe care le au la bănci, în urma creditelor făcute în anii anteriori, pe care acum nu-şi mai permit să le achite.
În timpul boom-ului imobiliar, în Benalup s-au construit sute de mii de locuinţe, 700.000 dintre ele rămânând nevândute. Până în 2004, mai mult de 80% în forţa de muncă din localitate lucra în construcţii pe coasta Mediteranei.
“Tinerii au părăsit şcoala la 16 ani, pentru că puteau câştiga 3.000 de euro pe lună şi munceau doar trei săptămâni”, explică Manuel Moguel. “Absolvenţii de facultate care lucrau în compania mea câştigau mai puţin de atât.” Şi pe măsură ce buzunarele localnicilor se umpleau cu bani, numărul băncilor din oraş s-a dublat. “Tinerii îşi cumpărau case şi maşini cu credit. Iar cei care aveau o casă îşi mai cumpărau una”, explică Moguel.
Acum tot oraşul este împânzit cu anunţuri “De vânzare”, puse de bănci pe imobilele pe care proprietarii nu şi le-au mai putut achita şi au fost confiscate, dar pe care tot trebuie să le plătească. “Nu este corect. Nu se poate că banca să evalueze un apartament la 180.000 de euro, să-mi împrumute banii ăştia, după care să-l ia înapoi şi să-l vândă la jumătate de preţ”, spune Moguel, vizibil deranjat de capitalismul speculativ care a luat amploare în timpul premierului Jose Luis Rodríguez Zapatero.
