Þările donatoare îşi orientează din ce în ce mai mult asistenţa umanitară în funcţie de interesele de securitate şi de politică externă, afirmă organizaţia neguvernamentală Oxfam, într-un raport publicat joi.
Unele dintre ele încearcă să îşi "concentreze mai mult ajutorul umanitar înspre ţările şi regiunile care se presupune că reprezintă o ameninţare pentru propriile lor interese de securitate imediate, neglijând în acelaşi timp alte zone la fel de vulnerabile, sărace şi afectate de conflicte", afirmă organizaţia neguvernamentală.
Această politică s-a dezvoltat după atentatele de la 11 septembrie 2001, care au plasat problemele de securitate în centrul preocupărilor ţărilor occidentale, explică Oxfam.
Ea se înscrie chiar "în mod formal în politicile de asistenţă şi deciziile de finanţare ale Statelor Unite, Canadei şi Franţei".
"Consideraţiile strategice" afectează şi ele aceste decizii: potrivit unui studiu al Băncii Mondiale, între un sfert şi jumătate dintre donatori sunt "mai înclinaţi" să furnizeze un ajutor umanitar în caz de catastrofă naturală "în ţări exportatoare de petrol, decât în ţări afectate de o catastrofă de acelaşi ordin, dar fără resurse petroliere".
În consecinţă, potrivit Oxfam, "din 2002, o treime din întreaga asistenţă pentru dezvoltare destinată unui număr de 48 de state declarate «fragile» de OECD a fost consacrată doar unui număr de trei ţări: Irak, Afganistan şi Pakistan". Zeci de ţări sunt ignorate.
Un "embargo asupra asistenţei" a fost de asemenea creat, din cauza "numărului tot mai mare de interdicţii legale" de a oferi asistenţă unor "grupuri sau state considerate teroriste", în teritoriile palestiniene sau la sud de Somalia, scrie organizaţia neguvernamentală.
Pe teren, forţele armate utilizează ajutorul pentru a "câştiga inimile şi spiritele" sau "pentru a cumpăra informaţii sau supunerea militarilor", cum este cazul în Afganistan, în teritoriile palestiniene sau Somalia, susţine Oxfam.
Organizaţia neguvernamentală denunţă un "umanitarism militar", cu armate care furnizează în continuare mai multe ajutoare materiale, inclusiv în zonele din afara conflictului, la costuri superioare celor necesare unei acţiuni civile".
